​Brașovul, oraș de la poalele Tâmpei, cetate medievală cu pretenții de capitală culturală și turistică, a primit în sfârșit investiția de care avea cea mai mare nevoie: un primar cu viziune de ucenic lăcătuș și mână de fier (sau, mă rog, mână înarmată cu un patent ruginit). Într-un delir administrativ de proporții epice, edilul nostru șef, iubit de brașoveni pentru că așa cum spun de ani  de zile oamenii vorbesc admirativ că ,, a furat dar a și făcut”, proaspăt evadat parca din secțiile de debitare de la Hidromecanica unde și-a clădit geniul tăierii de precizie, a ieșit pe străzi. Nu ca să rezolve traficul, nu ca să modernizeze spitalele, ci ca să ducă un război pe viață și pe moarte cu… sârmele de pe pereți. https://www.facebook.com/reel/2041067896814144 ​Priviți-l cu câtă grație de lăcătuș-mecanic-șef abordează fațadele clădirilor istorice! Cu o determinare demnă de o cauză mai bună, omul aplică tactica „mușcă și fugi” asupra firelor rebelilor. Se vede școala veche, ucenicia grea unde „Dorel” de la Primărie a învățat că orice problemă din univers, de la circuitele electrice la managementul public, se rezolvă dacă strângi destul de tare cu patentul și tragi până ies scântei. Pentru el, Brașovul nu e o comunitate de oameni, ci o uriașă schelă industrială care trebuie curățată de cabluri. ​Dar stați, că geniul acestei acțiuni nu vine doar din anii de glorie petrecuți printre strunguri și vaselină. Aici vorbim despre genă, despre chemarea sângelui! Venit de pe meleagurile binecuvântate ale Moldovei, edilul a adus cu el o obsesie ancestrală. Știm cu toții că în folclorul urban din secolul trecut, sârma era elementul structural de bază al Moldovei – ținea gardul, repara căruța, leaga eșapamentul la Dacie și, la nevoie, ținea loc de curea la pantaloni. Se pare că domnul primar a suferit un scurtcircuit identitar: văzând atâta sârmă pe pereții Brașovului, probabil s-a simțit prea nostalgic, prea ca acasă în estetica natală, așa că a decis să elimine concurența. „Ori eu, ori sârma!”, a decretat mintea luminată, atacând zidurile cu instinctul unui om care știe că dacă tai firul greșit, măcar lași orașul pe întuneric și nu se mai vede ce ai făcut. ​ Este absolut înduioșător să vezi un edil care, în loc să semneze contracte de finanțare europeană sau să gândească strategii pe termen lung, preferă munca brută, la firul ierbii (sau al cablului coaxial). Brașovul a evoluat: am trecut de la edili care furau la drumul mare, la un gospodar care taie la drumul mare. Dacă mâine îl vedem cu o daltă și un ciocan încercând să îndrepte cuburile de pe Republicii sau cu o cheie franceză strângând hidranții de decor, să nu vă mirați. Omul atât poate, asta e fișa postului în mintea lui de ucenic etern: vezi sârmă, tai sârmă! ​Băieți de la companiile de telecomunicații, strângeți-vă cablurile, că vine buruieșteanul cu patentul și vă lasă fără internet mai repede decât un atac cibernetic. Brașoveni, asigurați-vă gardurile și aparatele electrice, că dacă-l prinde pe primar hărnicia, s-ar putea să vă treziți cu ele franjurate pe post de „estetică urbană modernă”. Trăiască edilul cel dibaci, trăiască  lăcătușăria de succes!