Plecând de la premisa că eroarea este o constanță a vieții vă rog frumos să votați răul cel mare. Am remarcat în zeci de ani de votat inutil că nu contează alegerea răului mai mic. Pot spune precum fostul ministru comunist Emil Bobu în anii 1990 la proces ,,sunt un dobitoc!”
Am votat necâștigător de 35 de ani răul mai mic. De la Câmpeanu până la Băsescu și la ați nefericiți ai sorții eligibili inutil.
Nu știu care sunt opțiunile dumneavoastră între a avea de ales între două narative isterice, nu istorice. Dar mie î-mi displace, deși există un avantaj al demagogiei propuse de sistemul auto intitulat pro-european ce vrea să bată la buci internaționalist multicultural așa zisa ipocrizia naționalistă.
Practic trăim într-o ipocrizie fals pretins culturală. Cu parșive avantaje. Oferite de mediocritatea slugărniciei bazate pe diplome oengiste. Trist.
Dacă cel votat de tine nu obține președenția poți să îi freci la nervi pe prietenul tău cu candidatul lui ce a câștigat și care, precum obiceiului nu a făcut nimic.
De aceea spun vezi ce-ți dorești și votează răul cel mai mare. Ai motive cinci ani să îi ironizezi pe cei ce au votat ..răul mai mic”.
Căci țeapa la adresa noastră va continua.
Iulian Rinder
