Binecuvântat să fie bugetul local, că al lor este regatul urnelor! La Brașov, sfinții nu mai stau pe icoane, ci pe listele electorale, iar mirul de pe frunțile politicienilor miroase suspect a asfalt nerealizat și a campanie pe bani publici. ​Dacă te plimbi prin județ și dai într-o groapă de îți sar planetarele, nu înjura. Închină-te! Probabil e o groapă sfințită, parte dintr-un proiect de infrastructură spirituală patronat de trio-ul mistic al Brașovului: Adrian Veștea, George Scripcaru și Mitropolitul Laurențiu Streza. Oameni cu frica lui Dumnezeu și cu dragoste de procente. ​Băieții ăștia au înțeles esența capitalismului ortodox: tu…

Se pare că Brașovul a devenit scena unui spectacol de comedie involuntară unde primarul confundă constant bugetul public cu lista de cumpărături personale (sau, uneori, cu manualul de proctologie). Când un edil trece de la „repararea fisurilor anale” ale cladirilor la lecții despre nutriție, este clar că orașul nu mai are nevoie de administrație, ci de un interpret și, eventual, de un translator din limbajul „analfabet-funcțional” pe care Scripcaru îl stăpânește la perfecție în română. ​ „Primarul Gastro-Proctolog” ​Orașul de la poalele Tâmpei poate răsufla ușurat. Nu mai trebuie să gândim, să alegem sau să mestecăm fără aviz de la…

Ieri, primarul municipiului Brașov a avut ziua de naștere. Urări, poze, articole omagiale, like-uri pentru iubitul nostru conducător, mă rog, festin pentru prea slăvitul nostru satrap. Însă de azi, viața brașovenilor a revenit la normal: gropile au rămas, șantierele zac, iar promisiunile stau la păstrare, tot în parcul central, acolo unde clădirea Primăriei veghează ca un pavilion de serbare permanentă. Ni s-a spus că primarul e „figură centrală a vieții publice”. Așa e. Atât de centrală încât s-a înrădăcinat în funcție precum un copac bătrân – dar fără umbră, doar cu ramuri pline de afișe electorale. „Rol decisiv în modernizarea…

Din zvonistica de pe piață, care, așa, la radio – șanț ce adesea conține mai mult adevăr decât tonomatele de presă ce prezintă ca ,,fake-news” orice nu convine săpănării larg deschisă la arginții ce promovează minciuna, am aflat că există o mare supărare în sufletul mic dar plin de ipocrizie a lui Scripcaru. O fi el satrap de Brașov, dar viitorul nu-i sună bine. Așa că, totuși ca un om politic demn și ferm în opțiuni ce a fost în PD, ApR, PDL și PNL s-a decis, pară-se, să treacă la PSD. El fiind un pro-european ce a rezolvat fisurilor…

Trăim într-o democrație eșuată, dovadă că și organismele internaționale ne consideră un  ,,regim hibrid”, adica sub nivelul unei ,,democrații deficitare” unde eram clasați pînă anul trecut. Singurul nivel peste cel de dictatură, ca să ne înțelegem. Cum am reușit performanța aceasta de a ne reântoarce spre neantul gândirii după treizeci și cinci de ani de ,,reziliență”  și tranziție? Explicațiile sunt multe, de la trasforamrea fostului stat totalitar, respectiv Republica Socialistă România, într-un stat minimalist impotent bazat pe parvenire și atomizare socială,  la disoluția autărității legale pe baza unui sistem ce promovează pensii și drepturi speciale pentru cei ce închid ochii…

Această capodoperă fotografică pe care o prezentăm în deschiderea articolului, relizată în stilul naiv, dar cu accente realiste, reprezintă o modalitate de artă interesantă ce surprinde diafan mundanul politicii brașovene și implicit  prezintă aparent  trei personaje cocoțate în baobabul puterii locale și aflate, ca de obicei, la un eveniment, mai exact la o băgare în seamă a lor de către audiența obligată să îi suporte, mai are și alte sensibile conotații. În realitate mesajul subliminal, surprins în mod abscons de către autorul anonim este oferit de magia cifrei trei dar și a golului interior, al neantului. Să vedem ce semnifică…

Presa autointitulată ,,deontoloagă” a suferit la aceste alegeri o corecție morală. Mai exact majoritatea marilor trusturi media, fie că vorbim de televiziune sau presa scrisă, indiferent la ce ne referim, au demonstrat că partizanatul forțat reprezintă de cele mai multe ori un eșec. Iar că radicalizarea discursului dincolo de anumite limite care țin de o  argumentare solidă duc în derizoriu excesele protagoniștilor. Acum remarcat de câteva zile forțarea, ca să nu spun scremerea, marilor trusturi pentru un parcurs ,,pro european”. La prima strigare sună excepțional de corect și firesc. Dar oare este așa? O mare parte din presă  – sau…

Am remarcat o mare frăsuneală, o isterie a presei deantoloage, o lăcărmație televizată sau scrisă că se întîmplă ceva rău în forța României, ca să citez din Războiul Stelelor. Clar, oficial se prăbușește în neantul istoriei republica inexistentă dar neo-corporatistă, lupta revoluționară, mândria globalistă și alte căcaturi. Asta latră de două zile deontologii. Precizare: deontologii de presă sunt subspecia meseriei care iubesc cel mai mult șpaga. Este o agitație în tocul puteri, un necaz plângăcios al tineretului frumos și liber de educație cum că un căpcăun fascist poate deveni președintele României. Idioții funcționali și influencerii – respectiv acea categorie de…