Iată ce spune jurnalistul citat de noi pentru că suntem saturați până la dispreț de faptul că trebuie să ne informăm doar din sursele progresiste neo-marxiste cotropitoare în tot spațiul media.
Ne-am săturat ca emitentul mainstream subvenționat indirect de oengeuri acaparatoare de bani publici să ne prezinte doar ,,direcția corectă”, ca unei turme, și implicit traseul spre moartea democrației, spațiul incert unde vor ei să ajungem. De aceea vă rog să citiți și ale opinii.
,,Marți după-amiază, l-am vizitat pe controversatul scriitor francez Renaud Camus la modestul său castel din mijlocul peisajului rural din sud-vestul Franței. Am vorbit despre teoria sa despre Marea Înlocuire („Nu este o teorie, este un fapt observabil”, a spus el, pe bună dreptate) și am vorbit despre potențialul unui război civil care ar putea izbucni în Occident din cauza migrației.
Camus a respins termenul „război civil”. El preferă să se gândească la un astfel de conflict ca la un „război anticolonial” – unul în care un popor colonizat se revoltă împotriva colonizatorilor săi.
Camus a precizat clar că nu vrea război. Dar, a spus el, dacă circumstanțe nefericite obligă la o alegere „între supunere și război, atunci este război, război, război”.
Chiar această replică l-a adus cândva pe Camus, acum în vârstă de 78 de ani, în fața unui tribunal francez pentru acuzații de discurs instigator la ură. În 2020, a primit o condamnare la închisoare cu suspendare și a trebuit să plătească amenzi. Camus este un bărbat blând, în vârstă, cu o mare cultură – rafturile de cărți împodobesc pereții pe două etaje ale castelului său – și deloc acela care este calomniat, așa cum este în mass-media. Făcând aluzie la un citat celebru al lui Charles de Gaulle, l-am întrebat pe Camus dacă are o „oarecare idee despre Franța”.
„Franța nu este o idee!”, a afirmat el cu forță. Ce este Franța, atunci? A rostit o litanie de locuri specifice, de picturi, de drame, de artă, de tradiții specifice acestui pământ și oamenilor care au trăit pe el din vremuri străvechi — „cu mult înainte de 1789”, a spus el, referindu-se la Revoluție. Asta vede el dispărând. Asta apără el.
Între timp, la o jumătate de lume distanță, în țara mea natală, Los Angeles ardea.
Ardea deoarece președintele Statelor Unite ale Americii a ales să aplice legea și să deporteze persoanele care se află ilegal în America. În ultimele cinci zile, protestatarii și protestatarii au atacat poliția, au jefuit magazine, au incendiat mașini și au creat anarhie. Multe imagini au venit din Los Angeles, înfățișându-i pe acești protestatari arborând steagul Mexicului și fie arborând steagul SUA cu susul în jos (un semn de lipsă de respect gravă), fie, în cel puțin un caz, dându-i foc și scuipând pe el.
Iată-l: o repudiere violentă, pe pământ american, a suveranității americane, a legii americane și a Americii însăși. Asta și afirmarea supremației – din nou, pe pământ american – a unei culturi străine și a statului său. Ar trebui să fii orb ca să nu vezi asta.
Dar oamenii sunt orbi. În conversația noastră, Camus a spus că motivul pentru care a intrat prima dată în bucluc și a fost dat afară din lumea literară de stânga a Parisului este acela că a observat ceea ce nicio persoană respectabilă nu ar trebui să observe astăzi: și anume, înlocuirea popoarelor native și a tradițiilor lor de către străini. Camus a precizat clar că „marea înlocuire” a nativilor a avut loc deoarece elitele acestor națiuni s-au angajat de mult timp în ceea ce el numește „marea deculturare” – adică devalorizarea sistematică a ceea ce este al nostru. Dacă popoarele din Occident ar fi știut ce au și ar fi iubit-o, ar fi apărat-o. Dar majoritatea dintre ele nu o fac.
Guvernatorul Californiei, Gavin Newsom, este una dintre elitele despre care Camus vorbește disprețuitor. Newsom, adesea discutat ca un potențial candidat democrat la președinție în 2028, a ținut un discurs televizat în care l-a denunțat pe președintele Trump ca fiind un încălcător al legii și o amenințare la adresa democrației.
Între timp, proteste similare izbucnesc în Statele Unite – și, așa cum este de obicei în rândul stângii astăzi, acestea devin violente.
Newsom l-a acuzat pe Trump de „atacare a democrației” prin federalizarea Gărzii Naționale din California și desfășurarea acesteia pentru a opri revoltele. Ce? Președintele dorește să aplice legile elaborate de membrii Congresului aleși democratic. Ce nebunie este să-i lauzi pe cei care încalcă legea – migranții ilegali – și pe cei care participă la revolte pentru a-i proteja de răspundere în fața legii!
Acum a devenit, aproape peste noapte, o problemă de suveranitate. Statele Unite sunt profund polarizate. Dacă locuiți în Europa și citiți doar presa europeană sau publicații importante din SUA, precum The New York Times , probabil veți crede că Trump este cauza tuturor acestor lucruri. Dar vina pentru această criză aparține politicienilor, intelectualilor, jurnaliștilor și altor membri ai clasei conducătoare care au permis ca problema intolerabilă a migrației să se agraveze timp de decenii și care i-au denunțat drept bigoți pe toți cei care au observat-o și s-au plâns de ea.
Unul dintre motivele importante pentru care a început cariera politică a lui Donald Trump și pentru care a fost readus la Casa Albă în noiembrie anul trecut este că prea mulți americani s-au săturat de scuzele clasei politice. Ei vor ca prostiile să se oprească. Dacă e nevoie de un om vulgar precum Donald Trump pentru a face ceea ce politicienii aprobați de sistem nu vor face, e bine. Dacă trebuie să alegi între supunere și Trump, atunci Trump, Trump, Trump.
Nu cred că majoritatea americanilor își doresc război civil, dar majoritatea vor prefera violența în locul renunțării la suveranitatea națională. Și mulți americani sunt înarmați. În Europa, populațiile sunt, prin comparație, dezarmate, calme și conformiste. Nu știu ce alegere ar face majoritatea europenilor dacă ar fi obligați să facă.
E ușor să susții războiul dacă ești bătrân, fără copii și locuiești într-un castel cu ziduri înalte, în depărtare, la țară. Dar ce se întâmplă cu oamenii cu locuri de muncă și familii care locuiesc în orașe și suburbii și care sunt, de fapt, ținuți ostatici ai disponibilității migranților și a comunităților de migranți de a folosi violența pentru a-și impune voința asupra europenilor nativi? Renunță la libertatea ta și la țara ta – sau renunță la viața ta pașnică și stabilă?
Cum ai alege? Te-ai gândit la asta? Mai bine. Ceea ce putem vedea acum din Europa întâmplându-se peste Atlantic ar putea fi un preludiu la ceea ce urmează să se întâmple aici. Se speră să se evite ciocnirea, dar speranța nu este un plan.”
