Dl. Bogdan Gabriel, de la Societatea de Opinii, a publicat, inclusiv pe paginile de facebok al saitului ,Argumentul.ro”, un articol despre jurnalismul militant. Deşi nu suntem de accord în totalitate cu cele afirmate, îl vom reda integral. Iată ce spune sursa citată:
,,Pe data de 15 ianuarie, naționaliștii l-au comemorat pe Mihai Eminescu la cimitirul Bellu, la mormântul jurnalistului-militant. Da, ati auzit bine : “al jurnalistului militant”.
Inainte de a fi un poet de geniu, Mihai Eminescu a fost un jurnalist de exceptie, acid, neiertator si militant pentru unirea Transilvaniei cu Țările Române, lucru care i-a adus moartea. Ca si militant pentru unire, Eminescu a fost un luptător feroce si neobosit.
Exista in arhive multe rapoarte trimise de agenţi ai serviciilor austriece ale vremii care activau in România. Ele se referă la pregătirea şi desfăşurarea Adunării naţionale de la Putna din 1871, la evenimentele determinate de aniversarea anexarii nordului Moldovei precum şi la activitatea Societăţii „Carpaţii”.
Iata o nota informativa austriacă din acea perioada : “Notă, dată în Bucureşti, 16 mai 1883. Ieri Societatea “Carpaţilor” a sărbătorit în sala Orfeu cea de-a 35-a aniversare a revoluţiei din Transilvania, la care au participat 77 de persoane… Sala era împodobită, ca şi la ultimul bal al Societăţii, cu stemele tuturor provinciilor româneşti, numai că de astă dată în locul tricolorului flutura drapelul roşu al revoluţiei. Pe pereţi se puteau vedea transparante cu numele conducătorilor revoluţiei şi cu apeluri care cereau unirea provinciilor ungureşti cu patria-mamă. La banchet nu a participat nimeni din activiştii importanţi, afară de Laurean, proprietarul “României libere”, mulţi redactori, secretarul Academiei Bariţ, 4 ofiţeri în termen şi o grupă de români din Transilvania care erau ca oaspeţi. Laurean a ţinut un toast despre unirea românilor din Transilvania cu românii din regat. Bariţ a vorbit despre regimentele militare române, despre dorobanţi şi despre muzica de regiment. Până aproape de ora două s-au interpretat cântece naţionale ca „Deşteaptă-te, române”, „La arme” ş. a.
Azi „România liberă” a publicat un articol consacrat special acestei comemorări care s-a terminat cu următoarea frază: „Înainte! Victoria definitivă şi viitorul aparţine cauzei naţionale”.
Activitatea dusa de “Societatea Carpaţii” îngrijora foarte mult reprezentanța diplomatică a Austro-Ungariei în România. ,,Societatea Carpaţii” ajunsese la scurt timp la peste zece mii de membrii, si cerea fara perdea, ruperea Ardealului de Imperiul Austro-Ungar şi unirea cu ţara.
Lupta politic – naționalistă a lui Eminescu a inspirat foarte multi romani din țară ai străinătate. Inspirate de “Societatea Carpații, au mai aparut cu același scop : la Budapesta, Societatea “Petru Maior”, la Viena “Societatea Carpaţii”, la Cernăuţi “Junimea”, ”Dacia”, “Bucovina şi Moldova”, în Transilvania societatea “Astra” şi, în vechea Românie, “Liga pentru unitatea culturală a tuturor românilor în vechea Românie”, care avea filiale inculsiv la Paris. Toți erau atent supravegheați de serviciile austro-ungare și de cele țariste, dar în special de austro-ungari.
Despre toate acestea s-a vorbit la evenimentul de la Cimitirul Bellu. Au fost prezente acolo asociatiile Calea Neamului, Neamunit, NOI si Starea de Libertate.
S-a început cu un parastas facut pentru sufletul lui Eminescu, după care a avut loc moment artistic cu un ansamblu din Moinești care au cantat din operele lui Emineacu. Au tinut cuvântari
Mihai Târnoveanu presedintele asociației “Calea Neamului”, Pompiliu Diplan, președintele asociatiei “Starea de Libertate”, Andrei Dinca presedintele “NeamUnit”, un reprezentant al asociatiei “NOI – Natiune, Onoare, Identitate”, dna
Simona Belciu profesoara de limba romana din Bacău. Au fost prezenti aproximativ 300 de oameni.
Avem un ușor regret ca nici una din autoritati nu a fost prezenta sa puna la mormantul poetului macar O FLOARE, măcar una multicoloră…..
Dar, personalitatea Luceafarului este imensă și perenă fată de micimea vremelnică a clovnilor materialismului dialectic european, ce încearcă la un mod evident ștergerea din conștiința natională a valorilor noastre, in ciuda toleranței pe care o trambițează tâmp.
Eminescu nu are nevoie de toleranță. Nu au cum să se apropie de Eminescu. Apropiindu-se, Luceafărul i-ar lumina și ei se tem că această lumină îi va arde…, pentru că nu sunt din același “film”.
Nu am cum sa închei, fără sa spun că lângă Eminescu sunt înmormântați : Marin Preda, Liviu Rebreanu, Zaharia Stancu, George Coșbuc, Nicolae Labiș, George Călinescu, Sadoveanu, Ion Luca Caragiale, Adrian Păunescu, iar pe o alee paralelă este medicul Nicolae Paulescu, părintele insulinei, datortă căruia astazi traiesc zeci de milioane de oameni până la vârste înaintate.
Nimeni, niciodată și nici o “politică corectă” nu va reuși să șteargă aceste valori, din ființa colectivă a neamului românesc”.
Preluat de I. Rinder
