Am mândria de a spune că am absolvit Universitatea A.I. Cuza din Iaşi la catedra de Sociologie şi Ştiinte Politice din cadrul facultăţii de Filosofie. La Sociologie era profesorul Miftode şef de catedră, iar la politologie excepţionalul Anton Carpinschi. Respect faţă de profesorii mei. Democraţi, nu progresişti. Dar nu ăsta era subiectul discuţiei.
Desigur, în zilele noastre, când spui de Stiințe Politice sau Filosofie, spui că de fapt nu-ți place munca. Aș fi putut face la fel de bine și Mecanică Fină, TCM sau orice altă specializare din Politehnică. Dar mai mult ca orice am dorit să distrug acest mit că absolvenții de filozofie sunt doar leneși cu studii superioare.
A fost o muncă titanică, de mai mult de două decade de sacrificiu. Chiar și acum pot spune că lupta cu aceste prejudecăți nu este încheiată, iar eu încerc, în fiecare zi, să arăt că se poate.
Chiar și în zilele noastre ne lovim conceptul marxist, precum Doroftei când era campion mondial, prin una dreaptă: ăştia nu au citit nimic. Hegel vorbea în Fenomenologia Spiritului despre, să mă exprim simplu, în trei termeni: teză, antiteză sinteză. Marx o preia şi spune că teza (capitalismul) este depăşită, astfel trebuie opusă unui sistem depăşit cu o revoluţie proletară (antiteza), iar sinteza este regimul cumunist progresist.
Revoluția pe care încerc eu s-o aduc de zeci de ani de zile este în această direcție, de anti-teză cu ideea că absolvenții de Științe Politice sau Filosofie sunt niște leneși patologici. Nu este ușor, vă zic, sacrificii au fost făcute.
Nu de multe ori am fost privit cu dispreț și ură pentru hărnicia mea. Exact ca în vremurile de tristă amintire bolșevico-sovietice am fost acuzat de “stahanovism” pentru că muncesc prea mult. Colegii din mass-media mă jignesc la fiecare pas “harnicul ăla de Rinder”, “Iulian mai pleacă și acasă, că e deschisă redacția și mâine!” sau “Mai lasă niște muncă și pentru noi, ceilalți!”. Vorbe în vânt și egalitarism comunist!
Ce, să muncim fiecare egal pentru beneficii egale? Cum va gestiona o societate marxistă de acest tip pe oamenii cu mai multă aplecare către muncă și punctualitate? Teologi americani din SUA, țara libertății și a celor curajoși, au spus-o mult mai bine “mâinile care stau degeaba sunt jucăriile diavolului”!
Mi se spune că ambiția mea de a munci mai mult și mai bine și a livra rezultate și mai devreme decât deadline-ul este “Cincinalul în patru ani și jumătate!”. Păi hai să ne înțelegem dragi progresiști! Vrem progres fără muncă, doar din inerție? Cum era sloganul în comunismul pe care-l iubiți atât de mult? “Nici muncă fără pâine, nici pâine fără muncă”.
Așa că vă las în lupanarele voastre, unde trageți pe nas noul opiu al popoarelor, cu cannabisul vostru și cu cocktailuri meșteșugite și eu mă reîntorc la muncă.
