Ieri, primarul municipiului Brașov a avut ziua de naștere.
Urări, poze, articole omagiale, like-uri pentru iubitul nostru conducător, mă rog, festin pentru prea slăvitul nostru satrap.
Însă de azi, viața brașovenilor a revenit la normal: gropile au rămas, șantierele zac, iar promisiunile stau la păstrare, tot în parcul central, acolo unde clădirea Primăriei veghează ca un pavilion de serbare permanentă.
Ni s-a spus că primarul e „figură centrală a vieții publice”. Așa e. Atât de centrală încât s-a înrădăcinat în funcție precum un copac bătrân – dar fără umbră, doar cu ramuri pline de afișe electorale.
„Rol decisiv în modernizarea orașului”? Absolut! Doar că modernizarea seamănă mai mult cu o piesă de teatru în care decorurile se schimbă, dar piesa rămâne aceeași. Și profitorii. Brașovul se tot „dezvoltă”, dar pe hârtie și în urări festive, nu pe străzile pline de praf.
Ieri a fost sărbătoare.
Azi revenim la realitate.
Și realitatea e că oamenii n-au nevoie de tort și artificii la Primărie, ci de drumuri, transport și respect.
La mulți ani, domnule primar!
Să vă fie fiecare aniversare o reamintire că orașul nu trăiește din flori plantate la intrarea în parc și care costă chiar mai mult decât greutatea lor în aur, nici din promisiuni neonorate, nici din viitorul trasport feroviar municipal creat pentru amicul Iorgu, nici din casele jecmănite de la RIAL și date aproape gratis clicii de lingăi sau proptelelor din justiție și nici din articole lustruite, nici din vrăjelile imobiliare ce vă îmbuibă, ci din ceea ce rămâne după ce pleacă orchestra de zgomot și interese ale edilului.
Știm că ați revenit anul trecut la Primărie cu proiectul ,,întâi răzbunare, mai la urmă dezvoltare”, dar totuși…
Este adevărat că întregul cost al meselor sărbătoririi zilei dumneavoastră au fost suportate de alții, ca de obicei?
Hai pa și la mulți ani.
Explicație foto din articol: Scripcaru în drum spre gară să caute trenul de Buruienești.
Iulian Rinder
