Există ,,Justiție capturată” la Brașov? Vă propunem o analiză a cazurilor Compania APA versus RIAL. Aceeași speță, alte rezultate diametral opuse.

Vom vorbi în acest articol ce se dorește a fi o analiză cu accente de investigație despre două grupuri presupus infracționale, dar și două ,,tratamente” în spețe aproape similare finalizate diferit de către aceeași instituție, respectiv DNA ST Brașov.

Diferențele sunt  legate de  selecția dosarelor, dar chiar putem spune de standarde duble și de anumite „vicii de procedură” care declanșează sau opresc anchete ce au un numitor comun: aceeași speță la bază.

Vom vorbi despre cazurile celebre de la Compania Apa – unde conducerea era mai mult numită la influența CJ Brașov condus de Veștea – și cazul RIAL – aflat în subordinea CL Brașov și mai pe șleau a lui George Scripcaru, tot PNL dar din vechea aripă băsistă.

Două cauze similare, dar și două decizii radical diferite ale procurorilor DNA.

Amintim că în documentarul Recorder „Justiție capturată”  publicat pe 9 decembrie 2025 se vorbește despre mecanisme prin care puterea în justiție se concentrează în mâna unor oameni din sistem, iar marile dosare pot fi blocate, întârziate, fragmentate sau duse spre soluții care nu produc efect, precum prescripțiile, clasări discutabile, dosare „pierdute” între declinări de competențe.

Ancheta Recorder punea accent și pe percepția  – susținută de diverse surse sau interviuri cu oameni din sistem-  că există control asupra dosarelor și selecție în prioritizare și în timp ce publicul vede spectaculosul (perchezițiile, reținerile) pierde din atenție mecanismul rigid din spatele dosarelor bazat pe: competențe, disjungeri, declinări de tipul „nu e penal, e de civil”, „nu sunt fapte concrete”, etc.

De aici pleacă o întrebarea corectă: dacă „capturarea” există ca fenomen, cum o vedem noi concret la nivel local in Brasov?

Răspunsul ni l-a dat în opinia noastră modul în care două spețe similare, respectiv cazul Compania Apa versus RIAL au fost tratate de către aceeași instituție ST DNA Brașov.

Răspunsul pe care încercăm să îl oferim nu credem că este doar o teorie; se vede în cele  două dosare din Brașov, cu aceeași etichetă grea: „grup infracțional organizat” – dar cu rezultate radical diferite.

1) Speța A: Compania Apa Brașov – DNA acuză realizarea unui grup infracțional organizat ce exercită influență în Companie, membrii grupului fiind acuzați de abuz și dare de mită. Acuzațiile DNA Brașov au fost finalizate cu un rechizitoriu și dosarul trimis în instanță.

1.1. Începem cu faptele descrise public de DNA.

Astfel în comunicatele DNA (cauza fiind mediatizată prin comunicatele din septembrie și octombrie 2025), DNA ST Brașov anunță trimiterea în judecată a mai multor inculpați, inclusiv a unui demnitar local, cu acuzații precum:

• abuz în serviciu (în formă agravată),
• constituire a unui grup infracțional organizat,
• dar și alte fapte conexe: cumpărare de influență, trafic de influență, dare/luare de mită, complicitățile grupului etc.

Astfel DNA descrie un mecanism care între martie 2024 până în septembrie 2025 ar fi fost creat un grup pentru dobândirea controlului asupra resurselor Companiei Apa prin:

• vicierea numirilor în Consiliul de Administrație,
• vicierea selecției modului de numire a directorului general,
• folosirea unui contract de recrutare/„expert independent” pentru a favoriza candidatul dorit,
• foloase necuvenite în schimbul influenței și deciziilor în CA.

1.2. Referitor la prejudiciu, măsuri, și trmiterea în instanță, amintim că DNA a indicat un prejudiciu total de 189.296 lei, compania s-a constituit parte civilă și s-au dispus măsuri asigurătorii (sechestru pe sume aparținând unor inculpați), iar dosarul a fost trimis la Tribunalul Brașov cu propunerea menținerii măsurilor de arestare a unora dintre cei cercetați.

1.3. Ce e esențial pentru comparația ce urmează să o facem după ce vom prezenta succint ambele cauze.

În speța legată de Compania Apa ( numită de noi A ) , DNA a considerat că:

• există „stare de fapt” suficientă,
• există „probe” suficiente pentru trimiterea în judecată,

„Vicierea procedurilor” de numire/selecție într-o companie publică poate constitui miezul unei construcții penale bazată pe trioul de acuzații: grup infracțional organizat + abuz + trafic de influență.

Aici o să apară ,,cheia” ce face diferența dintre modul în care a fost tratată situația de la Compania Apa ( repetăm numit de noi cazul A ) și cel de la RIAL ( pe care îl vom numi cazul B) : procedura viciată nu este tratată „doar administrativ” ci este  tratată ca „mecanism penal”.

 

2) Speța B: insolvența RIAL  unde exisă sesizare penală cu acte, date și persoane, dar totul s-a terminat înainte de a începe pentru că avem de a face cu o clasare fără UP (urmărire penală)  in rem. Aici nu discutăm „cine are dreptate” pe fondul acuzațiilor. Încercăm să înțelegem cum se mișcă instituția DNA  și ce standarde invocă de această dată.

2.1.  Din câte am aflat despre sesizarea penală dar și din alte documente aflate la dosar, reiese că aveam de a face :

• o schemă de control asupra unei societăți (RIAL SRL) prin instrumentele insolvenței;
• implicarea unor persoane și instituții prin decizii politice, prin presiune administrativă, etc;
• fapte invocate nu doar „nereguli comerciale”, indicând acte, date, valori și mecanisme (de exemplu componență și control asupra procedurii, HCL, tabelul de creanțe, deciziile adunărilor, rapoarte de activitate).

În dosar mai există si elemente factuale, inclusiv:

• referiri la HCL nr. 208/07.04.2025 și efectele ei asupra numirii/poziției unui „administrator special”,
• faptul că primarul G. Scripcaru ar fi participat la adunarea creditorilor și a luat decizii care au influențat masa credală

–  mențiuni despre creanțe litigioase și valori mari (ex. 2,6 milioane lei) și despre presiuni asupra rapoartelor din procedură.

2.2. Ce a făcut DNA? Din ordonanța de clasare, rezultă că DNA ST Brașov a mers pe linia:

• sesizarea ar ține de „legalitatea procedurii” (adică ar fi de natură civilă/comercială), dar
• nu ar descrie suficient „fapte concrete” care să justifice urmărirea penală,

În consecință avem de a face cu o clasare, fără să se pornească un UP „in rem”

2.3. Unde apare „miezul selectivității” procurorilor

În plângerea împotriva clasării și în plangerea inițială sunt precizate toate elementele necesare: s-au indicat persoane, funcții, acte și date; s-au cerut verificări minime (solicitare de acte, audiere, coroborarea faptelor), dar DNA a tratat rapid cauza ca „civilă” și a închis-o.

În termeni jurnalistici, aici se vede „capturarea” în miniatură: nu printr-o sentință, ci prin „procedură” – prin felul în care un dosar moare înainte să înceapă.

 

3) Oglinda: de ce, în același oraș, „procedura viciată” este considerată penală în speța A și „doar insolvență” în speța B?

3.1. Element comun: „controlul” ca obiectiv

În cazul Apa Brașov DNA Brașov spune explicit că scopul grupului era controlul asupra resurselor companiei.

În cazul RIAL: este descris controlul asupra resurselor și deciziilor companiei prin mecanismele insolvenței (tabel, rapoarte, numiri, masă credală).

3.2. Element comun: „vicierea procedurilor”

În cazul Compania Apa vedem vicieri de numiri, vicierea procesului de selecție pentru funcția de director și favorizarea în recrutare.

În cazul Companiei RIAL: vicierea numirilor/deciziilor din procedură (ex. Hotărâri de Consiliu Local, acte/poziții) dar și manipularea maselor credale/rapoartelor.

3.3. Diferența care sare în ochi: „fapte concrete” vs „probe”

În speța anterior mintită de noi și denumită generic  ,,A”, DNA afirmă „există probe” și detaliază un traseu bine stabilit, respectiv cine a greșit, ce a greșit, când a greșit. Foarte scrupulos realizată acțiunea.

În speța numită de noi ,,B”, DNA invocă lipsa „faptelor concrete” și împinge totul în zona „legalității insolvenței”.

Întrebarea pe care orice cetățean o poate pune legitim, fără să acuze penal pe nimeni, este: care e standardul corect și implicit  real de „concret”?

Dacă în cazul Companiei Apa „procedura viciată” devine penală și produce un rechizitoriu, iar în cazul RIAL „procedura viciată” devine „doar litigiu” înainte să existe măcar o urmărire penală ,,in rem”, atunci putem presupune că există un filtru invizibil: nu al legii, ci al aplicării acesteia de către factorul uman.

 

4) Așa riscăm să vorbim măcar ca supoziție despre „Justiția capturată” la nivel local: și cum am vedea noi că arată în practică, nu doar ca simplu slogan folosit în funcție de interesele unora.

Deși nu suntem fanii reportajului Recorder totuși acolo se vorbește despre mai multe mecanisme, iar la nivel local acestea tind să fie vizibile în cinci  tipare „recogunoscibile”:

Tiparul 1: Reîncadrarea într-o zonă „inofensivă”.  „Nu e penal, e comercial/administrativ”. Acest tipar e puternic pentru că:

• închide ancheta fără efort mare,
• mută conflictul către o zonă unde o persoană fizică nu are resurse (taxe, termene, insolvență),
• reduce scandalul public.

Tiparul 2: ,,Uciderea” lentă a dosarului în competențe  prin declinare – întoarcere – necomunicare.  Procedura devine astfel instrument de „îngropare” a dosarului fără a se mai ajunge la verificarea faptelor.

Tiparul 3: „Pragul” mediatic și politic

Cazul Apa a fost mult expus în presă tocmai pentru că vizează figuri politice asociate de conducerea PNL și a avut episodul perchezițiilor încă din septembrie 2025.

În practică, un dosar cu vizibilitate poate primi resurse și atenție. Dar un dosar care lovește în „rețeaua intereselor locale” poate – acesta e ipoteza de analizat, nu o priviți ca o concluzie – primi un fel de ,,rezistență instituțională”.

Tiparul 4: „Viciile de procedură” ca un scut local!

La Brașov pare că se inventează uneori vicii procedurale ca să nu meargă dosarele. În acte „viciile” invocate sunt: competența, lipsa faptelor concrete, necomunicarea actelor, tratarea unul caz penal ca și „civil”.

Tiparul 5: Selectivitatea prin „efortul” anchetei

În speța Compania Apa, DNA a construit o arhitectură solidă invocând : grupul ce pare a fi interesat în controlul Companiei,  contractele făcute de aceștia, procedurile de selecție dubioase, foloase obținute, prejudiciu realizat, impunerea de sechestre, etc.

În speța Rial, lipsa acestui efort minim (acte, audiere, verificări) s-a soldat închiderea rapidă a dosarului și dispariția acestuia implicit și din discursul public.

Acesta este exact mesajul legat de „Justiția capturată”: nu că „nu există lege”, ci că legea se aplică diferit, în funcție de cine e vizat și cât de „acceptabil” e dosarul. Vorba lui Boanchiș de la Național ce spunea ceva de genul ,,dați-ne omul, că rezolvăm noi cu dosarul”

 

5) Ajungem la o ipoteză centrală legată de  „selecție și protecție” prin standard dublu.

Nu acuzăm dar aproape ajungem la ipoteza că în Brașov, există indicii din documente și din soluții oferite de parchet că două cauze cu aceeași etichetă penală pot primi tratament complet diferit: una e împinsă până la rechizitoriu, cealaltă e oprită la poarta urmăririi penale prin reîncadrare ca ,,insolvență’ și invocarea lipsei ,,faptelor concrete.”

Opinia noastră nu este un verdict, dar este o întrebare susținută de comunicatul DNA în cazul Companiei Apa versus ordonanța de clasare DNA privind plangerea în cazul RIAL.

 

6) Concluzia analizei anterioare: nu o să spunem că „X e vinovat” sau „Y e corupt”. Ajungem doar să presupunem că:

Speța Apa arată că DNA consideră vicierea procedurilor de numire și de selecție suficient de gravă pentru a construi un dosar privind un grup infracțional organizat acuzat de abuz și trafic de influență, și stabilește chiar un prejudiciu clar de 189.296 lei.

În speța RIAL, din documentele existente la dosar, DNA a aplicat un filtru de respingere ( prin expresii precum „civil/insolvență”, „nu sunt fapte concrete”) care oprește cauza înainte de orice verificare penală reală.

În logica sintagmei de „Justiție capturată”, tocmai această diferență de tratament – „dosare împinse” versus „dosare închise procedural” – reprezintă mecanismul prin care unii din presă, precum noi, dar și o parte considerabilă a publicului ajunge să perceapă că există un fel de selectivitate și protecții locale, de unde neîncrederea față de cum se aplică legea, nu în lege.

Iulian Rinder