Câteva firme private vor controla, anual, destinele a 100 000 de muncitori străini și peste
20 de mii de angajatori din România.
29.12.2025 BUCUREȘTI Guvernul României dorește impunerea unui monopol pe piața recrutării de muncitori străini din România. Sub pretextul regularizării domeniului și a corectării unor deficiențe de funcționare, propunerea de Ordonanță de Urgență a Guvernului publicată pe 23 decembrie afectează peste 20 de mii de angajatori și cel puțin 100 de mii de muncitori străini anual.
Pe scurt, OUG-ul privind încadrarea în muncă a străinilor NU este o reformă. Este o lovitură directă dată economiei de piață, concurenței loiale și drepturilor lucrătorilor asiatici. În forma actuală, proiectul de OUG:
• Interzice angajarea directă de către societățile interesate a muncitorilor stăini.
Angajatorii vor depinde exclusiv de câțiva operatori privați dispuși să-și asume
condițiile discriminatorii și restrictive ale Ordonanței.
• Va duce la creșterea numărului de muncitori străini necalificați în România. Aceștia sunt cei care se folosesc de țara noastră ca punct de tranzit către Germania, Austria, Italia și alte țări care, de altfel, s-au și plâns constant de aspectele migrației ilegale și au blocat intrarea României în spațiul Schengen.
• Încalcă principii constituționale și reguli europene privind serviciile și concurența.
Agențiile de recrutare și plasare de forță de muncă străină care operează legal în România sau organizat în mai multe asociații în această perioadă, urmând a propune o serie de amendamente la această Ordonanță. Acestea sunt menite a încuraja concurența loială și a crește numărul muncitorilor străini calificați aduși în Romania, precum și creșterea gradului de retenție la angajator, indicatorul real de referință privind calitatea serviciilor de recrutare.
De asemenea, nu este înțeleasă urgența cu care a fost facută publică această Ordonanța, prin publicarea ei pe data de 23 decembrie și dorința de aprobare în sedința de Guvern din 31 decembrie.
Ordonanța propusă de Guvernul României încalcă:
• Constituția României (libertate economică, economie de piață și concurență loială)
• Legea Concurenței
• Legislația europeană privind serviciile (Directiva 2006/123/CE) și libertatea de a presta servicii în interiorul UE
• Libertatea contractuală și dreptul unei firme de a-și alege partenerii.
Aceste agenții solicită public Guvernului, prin demersurile pe care le întrprind în această perioadă, următoarele:
1. Retragerea sau rescrierea din temelii a acestui proiect de OUG.
2. Trimiterea proiectului la Consiliul Concurenței și consultarea Comisiei Europene privind compatibilitatea cu libertatea serviciilor.
3. Organizarea de audieri publice în Parlament cu:
– agenții mici și de nișă,
– angajatori,
– ONG-uri pentru drepturile lucrătorilor migranți,
4. Înlocuirea depozitului de 200.000 EUR menționat în Ordonanță cu:
– poliță de asigurare obligatorie,
– garanții rezonabile, corelate cu volumul și istoricul agenției.
5. Mutarea accentului de pe bariere financiare pe:
– calitatea selecției,
– trasabilitate digitală,
– indicatori reali de risc (rotație, neînceperea relației de muncă, respingeri la viză
etc.).
Proiectul de OUG, în forma actuală, nu consolidează protecția lucrătorilor străini și nu creează un cadru echilibrat pentru angajatori și agenții de plasare. Dimpotrivă, introduce instabilitate legislativă, transferă abuziv responsabilități ale statului către entități private și generează premisele extinderii muncii la negru. Este necesară o reanalizare profundă a textului, cu respectarea principiilor constituționale, a dreptului european și a realităților economice,
precum și instituirea unor măsuri tranzitorii reale care să protejeze efectiv persoanele vizate.
Date suplimentare despre propunerea de Ordonanță și domeniul recrutării forței de muncă străine din România:
- Depozitul de 200.000 EURO – barieră inexplicabilă dacă ținem cont de piața actuală.
Proiectul obligă agențiile de plasare a străinilor să depună:
• 200.000 EUR pentru până la 1.000 de lucrători,
• încă 100.000 EUR pentru fiecare nouă tranșă de 1.000 de străini,
bani blocați permanent la Trezorerie, folosiți în principal inclusiv pentru plata amenzilor.
Realitatea:
Nicio firmă mică sau de nișă nu poate bloca asemenea sume. Măsura nu este corelată cu un risc real demonstrat și exclude de facto operatorii mici și mijlocii, favorizând concentrarea pieței și limitând concurența. În loc să combată practicile abuzive, proiectul riscă să elimine actorii de bună-credință și
să încurajeze activitățile informale.
Rămân în picioare doar 3–5 agenții foarte mari, exact cele care azi controlează deja grosul muncitorilor necalificați asiatici și au contracte cu marile corporații. Conform datelor raportate la ministerul de finanțe pentru anul 2024 mai puțin de 3-4 firme de recrutare au o cifră de afaceri pe anul în cauză care
să depășească suma de 200 000 de Euro. În aceste condiții vine întrebarea firescă de unde s-ar putea susține un astfel de depozit.
În loc să protejeze muncitorii, OUG protejează poziția privilegiată a câtorva agenții care deja se laudă cu mii de oameni aduși anual și respingeri aproape de zero la viză. - Angajatorii – prizonieri ai unor contracte cu 2-3 firme private
Textul OUG nu scrie negru pe alb „angajatorul nu are voie să recruteze direct”.
Dar efectul combinat este exact acesta:
pentru marea masă a muncitorilor non-UE, încadrarea în muncă se face doar prin agenții de plasare autorizate, cu depozit 200.000 EUR;
• orice altă firmă sau persoană care „plasează străini” în afara acestor agenții riscă amenzi de 25.000–40.000 lei pentru fiecare lucrător.
Angajatorii sunt împinși să-și ia muncitorii doar din ce „livrează” cele câteva agenții mari. Recrutarea directă sau prin parteneri mici și corecți devine, în practică, imposibilă sau extrem de riscantă.
În România există aproximativ 693.000 de întreprinderi active. Din acestea, estimăm că între 8.400 și 20.600 de firme vor fi direct lovite de această OUG a muncitorilor străini – adică în jur de 1–3% din tot mediul de afaceri activ.
Vorbim de:
– 400–600 de agenții de plasare și recrutare, aproape toate IMM-uri;
– 8.000–20.000 de angajatori care folosesc muncitori non-UE (HoReCa, construcții, depozite, servicii, producție).
Cu alte cuvinte, Guvernul a reușit performanța să scrie o ordonanță care lovește frontal mii de firme românești corecte, doar ca să consolideze poziția a 3–5 agenții foarte mari, singurele care își pot permite depozitele de 200.000 de euro.
- Agențiile plătesc pentru ceea ce NU controlează: vize, refuzuri, fuga muncitorilor.
Depozitul de 200 000 Euro poate fi executat de stat pentru:
• refuz / anulare vize,
• decizii de îndepărtare luate de stat,
• situații în care muncitorul nu se prezintă la interviu, nu intră în țară sau fuge de la locul de muncă,
• amenzi aplicate agenției.
Cu alte cuvinte, agenția este obligată să plătească pentru:
• deciziile consulilor și ale autorităților,
• comportamentul angajatorilor,
• deciziile individuale ale lucrătorilor.
Agențiile plătesc pentru un risc pe care nu-l controlează. Statul decide, angajatorul decide, muncitorul decide – și agenția plătește.
În loc să pună presiune pe cei care iau banii pe sub masă în țările de origine, OUG pune presiune pe ceicare lucrează la vedere. - Articolul 37 al OUG – taie din urmă dosare făcute corect.
Art. 37 din proiect este un șoc pentru orice om care crede în stat de drept: dosare de avize și proceduri începute corect, în baza legii vechi, pot fi anulate sau golite de efecte de o OUG apărută peste noapte.
Este retroactivitate mascată și distrugerea încrederii că, dacă respecți legea de azi, nu vine o OUG mâine să-ți arunce munca la gunoi. - Agențiile – transformate în „mini-ITM” pe banii lor
OUG obligă agențiile:
• să facă vizite periodice la angajatori,
• să verifice condițiile de muncă și cazare,
• să raporteze și să suporte consecințele.
Dar pentru asta există deja: Inspecția Muncii, IGI, alte autorități plătite din bani publici. Statul își păstrează toate puterile, dar mută costurile și riscul pe agenții: „Tu verifici, tu plătești, tu răspunzi – darnoi rămânem autoritatea.”
Proiectul mută în mod nejustificat responsabilități esențiale ale statului asupra agențiilor de plasare, transformându-le, în fapt, în organe de control. Acestea ajung să răspundă pentru faptele angajatorilor sau ale lucrătorilor, inclusiv pentru situații care exced controlului lor efectiv. Mai mult, autorizația le
poate fi suspendată, retrasă sau anulată în condiții larg formulate, fără criterii clare și fără garanții procedurale adecvate, ceea ce creează un risc major de sancționare discreționară. - Prounerea Guvernului este disponibilă aici: https://gov.ro/ro/stiri/proiectul-de-ordonanta-deurgenta-privind-angajarea-lucratorilor-straini-lansat-in-transparenta-decizionala&page=1
I.R.
