Binecuvântat să fie bugetul local, că al lor este regatul urnelor! La Brașov, sfinții nu mai stau pe icoane, ci pe listele electorale, iar mirul de pe frunțile politicienilor miroase suspect a asfalt nerealizat și a campanie pe bani publici.
Dacă te plimbi prin județ și dai într-o groapă de îți sar planetarele, nu înjura. Închină-te! Probabil e o groapă sfințită, parte dintr-un proiect de infrastructură spirituală patronat de trio-ul mistic al Brașovului: Adrian Veștea, George Scripcaru și Mitropolitul Laurențiu Streza. Oameni cu frica lui Dumnezeu și cu dragoste de procente.
Băieții ăștia au înțeles esența capitalismului ortodox: tu îmi dai Crucea Șaguniană ca să dau bine la electoratul evlavios, eu îți dau terenuri și finanțări din banii fraierilor care plătesc taxe. Amin! Scripcaru și Veștea au primit distincții bisericești de parcă au apărat creștinătatea de păgâni, când ei, de fapt, s-au apărat doar de lipsa de legitimitate. Să-l vezi pe Scripcaru cu crucea la gât e ca și cum l-ai vedea pe lup îmbrăcat nu în oaie, ci direct în sutană de mitropolit, împărțind binecuvântări în schimbul unui vot valabil ștampilat.
Și ca tacâmul să fie complet, în corul acesta al pioșeniei de carton a intrat și vicele PSD, Lucian Pătrașcu. Omul a avut o viziune divină în Consiliul Local: n-avem terenuri pentru școli? N-avem spațiu pentru spitale sau locuințe sociale? Nu-i nimic, dăm un teren pentru o catedrală! Că doar copiii Brașovului pot învăța și în trei schimburi, dar mântuirea… mântuirea nu așteaptă, mai ales când bate campania la ușă. Când vine vorba de vândut iluzii, PSD și PNL își dau mâna direct peste Sfânta Masă.
Banii Consiliului Județean curg spre biserici mai ceva ca apa pe Tâmpa la topirea zăpezii. Spitalele sunt cum sunt, școlile strigă după dotări, dar prioritățile sunt clare: mai o zugrăveală la un altar, mai o ctitorie electorală. Se apropie alegerile? Pac, mai apare o finanțare, să știe poporul cu cine votează dacă vrea să fie pomenit la liturghie.
Tristul adevăr e că la Brașov, administrația nu se mai face în birouri, ci în sacristie. Politicienii caută iertarea păcatelor administrative în fața altarului, iar popii caută influență și bucăți de oraș prin primărie. Trăim într-un județ unde granița dintre stat și biserică a fost ștearsă cu lumânarea.
Biserica și credința merită respectate, dar când băieții de la putere le transformă în agenție de marketing politic, nu mai e credință. E doar o afacere profitabilă în care cetățeanul de rând rămâne și păgubit, și neasfaltat, dar cu promisiunea că va ajunge în Rai. Probabil tot pe un drum județean plin de gropi.
Cum se schimbă un hectar de rai pe două blocuri de birouri
Credeați că e vorba doar despre mântuirea sufletelor noastre? Să fim serioși, băieții din trioul mistic Scripcaru-Veștea-Streza nu lucrează pe nasturi și nici pe lumânări de ceară curată. Acolo unde credinciosul de rând vede o viitoare catedrală mândră și luminoasă, băieții deștepți văd deja metri pătrați construibili, coeficienți de urbanism (CUT și POT) blagosloviți de Consiliul Local și profituri cu șase zerouri, în euro.
Schema e atât de veche și de unsă cu mir, încât aproape că miroase a geniu penal. Cum funcționează „Miracolul de la Brașov”?
Se ia un teren uriaș din proprietatea orașului – ăla despre care Pătrașcu și restul executivului local plângeau că nu există pentru parcuri sau școli. Se declară de utilitate publică-spirituală, ca să nu sară pulimea în capul lor. „Facem catedrală, necredincioșilor!”. Cine s-ar opune unei catedrale? Doar n-ești satanist.
Dar stați, că apare miracolul economic! Biserica n-are bani de șantier, primăria nici atât. Așa că, printr-o „coincidență” divină, se găsește un Mare Investitor Imobiliar – un salvator al neamului, încă nenumit, dar cu conturile pregătite. Planul e de o sfințenie rară: investitorul ridică, într-un colț de parcelă, o bisericuță sau o catedrală mai înghesuită, cât să aibă Laurențiu Streza unde să dea cu cădelnița și Scripcaru unde să-și facă poze de campanie. Iar la schimb pentru acest „sacrificiu”, restul terenului – grosul de mii de metri pătrați – devine cartier general de blocuri, turnuri de birouri și apartamente de „lux rezidențial”.
Principiul e simplu: Dumnezeu primește un colțișor, iar rechinii imobiliari primesc restul pământului. Toți sunt fericiți, mai puțin brașovenii.
Parteneriatul Public-Privat-Spiritual e afacerea perfectă pentru cei trei muschetari ai bugetului:
Mitropolitul Streza primește o nouă ctitorie unde să încaseze din lumânări și acatiste, plus influență de neatins.
Scripcaru și Veștea își asigură liniștea electorală, sprijinul amvonului și, cine știe, poate niște procente subtile din profitul viitoarelor clădiri, ascunse prin offshore-uri sau subcontractori de casă.
Dezvoltatorul imobiliar dă marea lovitură: primește teren ultracentral sau de mare valoare la preț de dumping spiritual, ocolind licitațiile clasice și dezbaterile publice reale.
În timp ce tu, brașoveanule, o să stai blocat în traficul din jurul noilor clădiri de birouri și o să cauți un loc la grădiniță pentru copil, ei îți vor spune să te rogi mai mult. Că doar de aia au pus catedrala acolo! Clădirile de birouri vor zgâria norii, profiturile vor umple buzunarele sfintei treimi din administrație, iar pe fațada blocurilor s-ar putea scrie, cu litere de aur: „Acest complex a fost înălțat din mila Domnului și prin bunăvoința PUZ-ului”.
Așa se face administrația modernă la Brașov: se vinde pământul orașului la pachet cu speranța de viață veșnică. Amin și la mai mari profituri!
