Doamnelor, domnilor și stimați locatari care ați crezut vreodată că veți merge pe un trotuar drept, bun venit în Epoca de Aur a Dorelismului Brașovean!
Priviți aceste imagini desprinse direct din manualul de „Cum să cheltui de trei ori aceeași bani și să nu iasă nimic din prima”. Avem aici rețeta perfectă a urbanismului modern românesc.
Cronica unei distrugeri programate
Pasul 1: Marea Asfaltare. Se toarnă un asfalt negru, frumos, curat. Locatarii plâng de bucurie, își scot pantofii de duminică și cred că au pășit în Europa.
Pasul 2: Trezirea la realitate. Un geniu al planificării urbane își pune mâna în cap la birou: „Aoleu, Gigel! Am uitat că blocul ăla nou, numărul 45, are nevoie de apă. Și de curent. Și de gaze. Și de net!”
Pasul 3: Intrarea în Scenă a lui Dorel. Cu Bobcat-ul din dotare și cu un arsenal de picamăre, echipa de șoc descinde pe stradă. Trofeul zilei? Asfaltul proaspăt turnat săptămâna trecută și bordurile abia aliniate.
Întrebările existențiale ale unui plătitor de taxe: „Oare nu se pot calcula și face înainte, fără să distrugă de două-trei ori totul?”
Răspunsul scurt: ba da se poate. Toate acestaa se numesc planuri de urbanism, coordonare între utilități și gândire logică. Dar unde ar mai fi farmecul? Și profitul? Și ciclicitatea parandărătului?
Iată ,,riscurile” dacă s-ar face totul de la început ca la carte:
Cum ar mai mânca o pâine și firmele care peticesc asfaltul?
Unde ar mai fi suspansul de a ghici dacă azi ai apă la robinet sau dacă un cablu de net a căzut la datoria de război cu excavatorul?
Cum s-ar mai antrena brașovenii la sărituri peste șanțuri?
Anatomia șantierului etern
Dacă ne uităm bine la poze, peisajul e sublim: munți de pământ decopertat exact lângă bordura abia pusă, un labirint de benzi alb-roșii pe post de decorațiuni stradale și utilaje care stau mândre printre blocuri noi-nouțe.
Este un dans perpetuu. Se termină un bloc? Se sapă strada. Se mai ridică unul lângă? Se mai sapă o dată, doar n-o să folosim același șanț, că doar avem bugete de consumat!
Trăiască Dorel, patronul spiritual al șantierelor noastre! Până când cineva va descoperi conceptul SF numit „planificare integrată”, vă recomandăm cizmele de gumă și multă, multă răbdare.
I. Rinder
