S-a tot întrebat lumea prin Brașov de ce trebuia ca în fruntea Uniunii Junilor să ajungă tocmai domnul avocat Adrian Rusu, cunoscut drept omul de casă al primarului George Scripcaru. Răspunsul e de o logică imbatabilă: doar nu era să dăm fondurile pe mâna unor străini!
Când Primăria finanțează cu generozitate sărbătorile și asociația, conducta cu bani publici trebuie să se verse într-un vas prietenos, unde nimic nu se pierde și totul se redistribuie între ai noștri.
De altfel, domnul avocat este un adevărat fenomen al dreptului local. Deși Primăria are un serviciu juridic stufos, plin de angajați plătiți din bani publici să redacteze hârtii, dar greul proceselor este pasat strategic către cabinetul prietenului de încredere al edilului. Onorariile curg cu sacul, pentru că juriștii din instituție sunt buni doar de decor, în timp ce banii grei trebuie să ajungă fix acolo unde trebuie.
Performanțele avocatului sunt atât de mărețe încât edilul s-a simțit dator să-l treacă direct în galeria nemuritorilor și să-l facă cetățean de onoare. Motivația oficială? A adus Cetățuia înapoi la oraș! O asemenea devotare merită toate titlurile din lume, că doar un astfel de jurist devotat este capabil să panseze orice problemă, să oblojească orice durere administrativă și să repare până și cele mai adânci, intime și dureroase fisuri ale sistemului edilitar.
Așa se închide cercul perfect al administrației de cumetrie: Primăria bagă banii în Uniunea Junilor, primarul își pune omul președinte ca să supravegheze cufărul, iar același om de încredere încasează și onorariile de la Primărie pentru serviciile de credință. Toată lumea e mulțumită, Cetatea e salvată, iar cetățenii pot dormi liniștiți: banii lor nu au ajuns la dușmani, ci au rămas în familie, bine ocrotiți de maestrul de ceremonii al primarului.
Iulian Rinder
