Atunci când ochii mei vor
Vor fi adumbriți
De lacrima stoarsă a îngerilor
Ce-și merită uitarea prin modestia bunătății
Când acea buburuză blând sângerie
Va cădea peste pleoapa mea plecată în bejania nefăcutului
Cu decența
Mână în mână
Cu parșiva istorie
Voi încerca să rescriu viitorul Acolo
Acolo
Unde cripta rațiunii mă așteptă fremătând de
O falsă emoție
unde
Plictisit
Zgribulit în eternitate
Mă / te voi părăsii
În constanta constantă
A ruperii ființei de tine de mine
Mă / te voi părăsi
Ca pe o haină ponosită
Ca un model vechi de patefon ce lasă o lacrimă
În tomberonul uitări
Refuzând
Refuzul acceptării trecerii
Sincerității inutil de frumoase
Precum aripa de înger sângerie
Buburuza letală ce-mi picase pe pleoapă
Cu o aroganță de șoaptă
Cu aripi
Spunând cu murmurul urletului
,,Nudoarlaminesunttristețilecemăînconjoară”
într-un fals cuvânt trist de practic
Ce pare precum pasul seducător unduit al plecării
Precum transpirația efervescentă a cireșii
efortului
Sacrificat
A unei îndrăzneli calm nerostite
În iubirea practică a viitorului eșec
Locul lipsit de loc unde
Mă / te voi părăsi
Cu sângeria buburuză de înger pe pleoapă
Iulian Rinder
