Toamna dă adesea multora un sentiment de nostalgie. Știm asta pentru că ,,Afară-i toamnă” cum spunea Eminescu în volumul de ,,Poesii” din 1884, volum în care se mai întreba nostalgic ,,Ce te legeni codrule”.
Știm că ne apropiem iar de un nou ,,Sfârșit de toamnă” cum a scris Alecsandri pe la 1862, iar dacă ai noștri pro-europeni insistă mult cu victoria Ucrainei refuzînd orice negociere de pace căci așa vor Macron și Ursula, ne vom aminti iar de Bacovia cu a sa ,,Toamnă” unde spunea ,, Răsună din margini de târg / Un băngănit puternic de armă / E toamnă… metalic s-aud / Gorniștii, în fund, la cazarmă” ce ne pot duce doar într-o ,,Noapte de toamnă” cum ar spune Topârceanu și sperăm nu în iarna atomică.
Fiind mai optimist, considerând că idioții cu patalama de lingăi pro-bruxellezi sunt atât de mici încât să eșueze și în acest proiect aș fi un pic introspectiv izolat susținând:
,,Nu mă-ntreba nimic în noaptea asta / Nici cât e ceasul nici ce gânduri am/ Mai bine lasă-mă să închid fereastra/ Să nu văd frunzele cum cad din ram” cum spunea Radu Stanca.
Și totuși toamna aduce acea neliniște anti birocratică în rândul altor boemi ce amintesc bacovian de ,,instituțiile de plumb”. Bine, Bacovia, elegant vorbea despre faptul că
,,Dormeau adânc sicriele de plumb,
Si flori de plumb si funerar vestmint —
Stam singur în cavou (instituția publică? n.r)… si era vint…
Si scîrțiiau coroanele (interesele? n.r) de plumb.
Dormea întors amorul ( interesul??? n.r.) meu de plumb
Pe flori de plumb, si-am început să-l strig ( petiții, etc, n.r.)–
Stam singur lângă mort ( DSVSA n.r.)… si era frig…
Și-i atârnau aripile ( interesele, n.r.) de plumb.”
De aceea oamenii normali ce nu au vibrația de empatie a moluștei definitorie pentru mulți reprezentanți ai instituțiilor, statului spun că:
,,Bate un vânt pustiu de toamnă prin bătătura instituției publice de pe Calea Feldioarei 20 A și spun asta pentru că mai mulți cunoscuți s-au plâns ca ori de câte ori se duc la instituția veterinarilor, găsesc ,,totul gol”.
Bate văntul prin recepția institutiei, uși închise în mod special mai ales dacă ai proasta inspirație să mergi de fraier după orele 13-14, în instituția lor.
Dat fiind domeniul vast al activităților instituției bugetare de pe Feldioarei 20 A, al carui principiu de activitate pare să fie ,,totul plin, totul gol” dar nu cred ca intreaga activitate se desfasoară pe teren, adica acolo unde păstoresc și alți veterinari. Căci treaba cu ,,golul” , am înțeles-o la fața locului, la institutia bugetară, treaba cu ,,plinul” pare a nu se înțelege….
Vine omul dupa o informație, caută ajutor si totul (în)… pustiu. Nu tu director nu tu recepție, secretariat gol și asta nu o data…. și te întrebi oare pe ce își iau salariile acesti absenți și ,,colac peste pupaza” mai afli că s-au mai și făcut angajari. Cui folosesc aceste angajări căci despe activitate, precum despre cei trecuți dincolo, numai de bine (?) ….
În timp ce instituția veterinarilor plutește în bătaia vântului rece de toamnă, pilele cunoștințele, relațiile din sistem au prins un loc călduț pe care stau sa învețe dar nu degeaba ci pe in salariu frumos, aplicat in acord cu plățile de la stat.
Cum vine asta, selectați prin concursuri ca sa stea să învețe pe banul public????
Oare nu trebuiau sa studieze domeniul până sa fie angajați iar in instituția publică, să-și înceapă activitatea având măcar cu un bagaj mimim de cunoștiinte? Cu siguranță că bagajul a fost pe măsură inaintea concursului, adica in termeni de medicina veterinara, a fost ,,pus carul înaintea boilor”.
Mai există oare și o altă categorie de ,,specialiști” sau de funcționari publici, care zac pe fotolii fară sa poata da vreo informație la nevoie, fiind platiti pentru împinsul aerului sau pieptanatul apei? Parcă ar fi păcat să rămână singurii bugetați degeaba doar cei de la DSVSA.
Păi dacă tot se aplică reforma rezilienței prin incompetență atunci propunem să fie peste tot. Modelul există, este demonstrabil aici în centrul țării, deci să îl aplicăm, revoluționând instituțiile până ajung la maximul de incompetență pentru a ajunge niște muzee unde admiri doar faptul că exponatele par vii fără să ai nevoie de ochelari 3D.”
Iulian Rinder
