Brașovul, orașul de sub Tâmpa, a devenit, sub atenta oblăduire a eternului primar George Scripcaru, o scenă de teatru absurd, unde rolurile principale sunt jucate de pomi proaspăt plantați și firme de casă, toate într-un spectacol grandios de cerșit voturi. Cu o dexteritate demnă de un iluzionist de bâlci, domnul Scripcaru reușește să transforme fiecare acțiune administrativă într-un act de campanie electorală, chiar și atunci când calendarul politic ar sugera o pauză.
Recent, am fost martorii unei adevărate epopei verzi: campania de plantări. Cu pieptul bombat și zâmbetul studiat, primarul nostru a defilat printre puieți, proclamând cu emfază: „Reparăm ce-au stricat alții!”
O lozincă ce sună a penitență publică, dar care, în realitate, maschează o operațiune de PR de manual. Căci, nu-i așa, ce poate fi mai emoționant decât un primar dedicat naturii, care înlocuiește cu sârg copacii tăiați de… ei bine, de cine altcineva decât de administrațiile anterioare, printre care, surpriză, s-a numărat și a sa? Este o buclă temporală a ipocriziei, o auto-flagelare publică menită să spele păcatele trecute cu seva proaspătă a unor copaci abia înfipți în pământ.
Dar să nu ne lăsăm amăgiți de frunzișul proaspăt. În spatele acestor gesturi ecologice de fațadă se ascunde, ca de obicei, o rețea bine unsă de interese. Căci, cine plantează acești pomi? Cine se ocupă de „reparații”? Ei bine, nu oricine, ci „firmele de casă”, acele entități privilegiate care, prin rotație, câștigă licitațiile publice, indiferent de preț sau de calitatea serviciilor. Este un carusel al contractelor, unde banii publici se învârtesc veseli, aterizând mereu în aceleași buzunare. De la asfaltări la amenajări peisagistice, de la servicii de salubrizare la consultanță, totul poartă amprenta „prietenilor” primarului. Și nu e de mirare că DNA-ul a bătut de atâtea ori la ușa Primăriei Brașov, căutând explicații pentru abuzuri în serviciu și favorizarea anumitor societăți. Dar, ca un veritabil Houdini politic, Scripcaru a reușit mereu să scape, lăsând în urmă doar fumul promisiunilor electorale.
Și, în tot acest balet grotesc, primarul se transformă într-un milog, un cerșetor de voturi, gata să facă orice acțiune de doi bani pentru a-și asigura un nou mandat. Fie că e vorba de o inaugurare pompoasă a unei bănci noi, de o declarație populistă despre „binele brașovenilor” sau de o poză strategică cu un cățeluș, fiecare mișcare este calculată, fiecare cuvânt cântărit, totul pentru a impresiona electoratul. Este o campanie electorală permanentă, o stare de fapt în care administrația publică devine un instrument personal de promovare.
Brașoveni, nu vă lăsați păcăliți de acest circ! Pomi se plantează, dar pădurile se taie. Firmele de casă prosperă, dar orașul stagnează. Iar milogul de voturi continuă să ne vândă iluzii, în timp ce realitatea ne lovește în față cu fiecare groapă din asfalt și cu fiecare proiect neterminat. Este timpul să închidem cortina acestui spectacol penibil și să cerem o administrație transparentă, onestă și dedicată cu adevărat binelui public, nu intereselor personale și electorale.
