Se pare că Brașovul a devenit scena unui spectacol de comedie involuntară unde primarul confundă constant bugetul public cu lista de cumpărături personale (sau, uneori, cu manualul de proctologie). Când un edil trece de la „repararea fisurilor anale” ale cladirilor la lecții despre nutriție, este clar că orașul nu mai are nevoie de administrație, ci de un interpret și, eventual, de un translator din limbajul „analfabet-funcțional” pe care Scripcaru îl stăpânește la perfecție în română.
„Primarul Gastro-Proctolog”
Orașul de la poalele Tâmpei poate răsufla ușurat. Nu mai trebuie să gândim, să alegem sau să mestecăm fără aviz de la Primărie. După ce ne-a demonstrat o expertiză uluitoare în „chirurgia clădirilor istorice”, promițând să vindece „fisurile anale” ale monumentelor (probabil folosind cele mai scumpe supozitoare de mortar și creme cicatrizante pentru fațade cumpărate de artiștii ai parandârătului ), edilul nostru a trecut la nivelul următor: Masterchef-ul Analfabet.
De la Proctologie la Nutriție
Dacă până ieri ne temeam că zidurile vechi ale Brașovului au nevoie de o programare la gastroenterolog, astăzi aflăm că nici noi nu știm să ducem furculița la gură fără un instructaj de la „Marele Cârmaci” de rit nou.
Omul care se luptă eroic cu gramatica și pierde în fiecare rundă, a decis că e timpul să ne explice cum stă treaba cu mâncarea.
Logica e simplă: dacă poți confunda o crăpătură în zid cu o afecțiune delicată a fundului, înseamnă că poți confunda lejer un discurs public cu o onomatopee prelungită.
Meniul zilei: un ghiveci de cuvinte stâlcite, asezonat cu o lipsă totală de termeni tehnici și servit cu încrederea de sine a unui om care a citit doar etichetele de la pufuleți.
Statul la masă cu „Analfabetul de Aur”
Este fascinant să privești cum un om care se exprimă de parcă ar avea limba în ghips încearcă să dea lecții de viață. Situația a devenit atât de penibilă, încât brașovenii așteaptă acum următoarele hotărâri al primarului vitale:
Manualul de respirație asistată politic: ca să nu cumva să inhalăm oxigen fără ștampila primarului.
Ghidul de traversare a străzii: probabil va trebui să verificăm dacă asfaltul are hemoroizi înainte să punem piciorul pe trecere.
Concluzia de la Primărie?
Suntem în punctul în care, dacă primarul ne spune „Poftă bună”, e indicat să verificăm dacă nu cumva am început să mâncăm tencuiala de pe clădirile proaspăt „consultate” proctologic.
„Nu mai știm să trăim?” Ba știm, domnule Primar. Știm să trăim cu umor, pentru că dacă te-am lua în serios, ar trebui să declarăm Brașovul prima „Rezervație Naturală de Gafă Administrativă”.
Fashion & Style Edit: Aroganța de 8.000 de Euro ?
Și pentru că tu, muritorule de rând, probabil ai impresia că hainele sunt făcute să te acopere, află că a apărut „piesa de rezistență”: sacoul de 8.000 de euro. Da, ai citit bine prețul, dar probabil tot nu pricepi.
Logica Absurdului: nu e doar o haină, e un certificat de aroganță purtată pe umeri. Dacă te întrebi de ce costă cât o mașină second-hand decentă, înseamnă că ești exact în targetul celor care „nu pricep” conceptul de exclusivitate alimentată de prostie.
Materialul invizibil: probabil e țesut din fire de aur alb și aroganță distilată, pentru că la banii ăștia ar trebui să vină cu un sistem de climatizare propriu și capacitatea de a anula datoriile la fisc prin simpla prezență.
„Nu pricepi” tu, pricepe cardul: este apogeul snobismului unde designul nu mai contează, ci doar eticheta care strigă „am mai mulți bani decât discernământ”.
E sacoul perfect pentru cei care vor să arate că au ..succesuri” de politruc parvenit, în timp ce restul lumii se uită la ei și se întreabă dacă materialul include și o doză de bun simț sau (mai mult) nu.
Iulian Rinder
