De la poalele Tâmpei se aude, din când în când, un clinchet festiv de pahare. Nu, nu sărbătorește vreo redacție brașoveană deconspirarea unui mare act de corupție locală. Nu se citește nicio anchetă de răsunet și nici vreun tânăr jurnalist nu primește vreo bursă de excelență. La Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România (UZPR) – filiala Brașov, activitatea de bază are alt miros: miros de pălincă aspră, de ceapă spartă ritualic pe colțul mesei și de slăninuță tăiată la dungă.
Doamnelor și domnilor, bun venit în cel mai exclusivist club de pensionari din județ, mascat elegant sub acronimul unei „uniuni profesionale”!
Trei stări de agregare: „La mulți ani!”, „Condoleanțe!” și „Să mai turnăm un păhărel”.
Dacă deschizi agenda de activități a filialei, ai impresia că ai nimerit undeva între un oficiu de stare civilă de la Evidența Populației și un birou de pompe funebre. Monitorizarea presei? Formarea noilor generații de jurnaliști? Reacții dure în fața presiunilor politice asupra redacțiilor? Aș, prostii! Astea sunt pentru naivii care încă mai cred că jurnalismul se face pe teren, nu la șuete.
Marea strategie editorială a UZPR Brașov se împarte, cu sfințenie, în trei mari piloni tactici:
Felicitările: „La mulți ani, maestre!” (clasicul moment în care dinozaurii breslei își bat reciproc palma pe umăr pentru merite din secolul trecut).
Prohodul: „Sincere condoleanțe!” (singurul moment în care se constată, oficial, că rândurile breslei se răresc).
Logistica de bodegă: Deghizarea nostalgiei comunist într-o mare „chemare boemă” la o bucată de porc și o dușcă de tărie.
Este absolut fascinant cum oameni care poartă în buzunar legitimații de „ziariști profesioniști” au transformat o filială județeană într-o sufragerie de bunicuți care își deapănă amintiri de pe vremea când cenzura se dădea prin decret, nu prin contracte de publicitate de la Primărie.
Presa brașoveană sângerează, UZPR-ul râgâie mulțumit.
În timp ce presa locală gâfâie, ziarele tipărite dispar, televiziunile devin oficine de partid, iar tinerii care vor să facă meseria asta sunt lăsați la cheremul algoritmilor și al patronilor veroși, „profesioniștii” de la Brașov mimează rezistența prin cultură în jurul unui platou cu mezeluri.
Unde sunt dezbaterile publice? Unde este monitorizarea derapajelor din presa locală, care a ajuns plină de copy-paste și comunicate de presă nemestecate? Unde sunt cursurile de formare pentru puștii care intră în redacții fără să știe diferența dintre o știre și o opinie?
Nu există. Pentru că formarea cere efort, monitorizarea cere curaj și coloană vertebrală, iar acțiunile concrete strică digestia. E mult mai simplu să fii „profesionist” la pensie, să încasezi eventualele beneficii ale statutului și să te asiguri că pălinca e de Bihor și slănina e afumată exact cât trebuie.
Trezirea din mahmureala „profesională”
O uniune de ziariști nu este un club de table și nici o asociație de proprietari nostalgici. Rolul ei este să fie câinele de pază al câinilor de pază. Să urle când un jurnalist este amenințat de un primar, să amendeze derapajele deontologice, să pună presiune pe autorități și să creeze o comunitate vie, capabilă să se apere și să evolueze.
Până când UZPR Brașov nu va înțelege că pixul nu e furculiță și reportofonul nu e pahar de shot, filiala va rămâne exact ceea ce este acum: o anexă caraghioasă a trecutului, unde singurul lucru care se mai investighează cu adevărat este dacă s-a terminat sau nu sticla de tărie.
Poftă bună la slăninuță, domnilor „ziariști”, dar nu uitați: presa Brașovului vă lasă restanți. Și la nota de plată, și la istorie.
