Brașovul a privit cu sufletul la gură cum „regele” de sub Tâmpa, George Scripcaru, s-a teleportat la București, la congresul PNL. Nu pentru a discuta despre asfalt, canalizare sau viitorul orașului, ci pentru o misiune mult mai profundă și – am putea spune – de o spiritualitate politică cel puțin suspectă.
George s-a dus, cu smerenie și cu agenda deschisă, să depună jurământul de credință. Nu în fața cetățenilor, nici a alegătorilor, ci în fața noului „tătic” al sistemului: Ilie Bolojan.
O prietenie cu miros de „vecinătate”
Nu e un secret pentru inițiați că axa Brașov-Oradea nu este trasată pe hartă de drumuri europene, ci de rețele oculte. Se știe, în cercurile unde șoapta contează mai mult decât votul, că Bolojan și Scripcaru împart mai mult decât apartenența la același partid. Împart „prieteni comuni” – acei păpușari care privesc spre țara vecină, Ungaria, ca spre un pol de comandă unde deciziile se iau în structuri speciale, departe de ochii lumii.
Ne aducem aminte cu toții, sau ar trebui să ne aducem aminte, de acele „afaceri de succes” de la Băile Felix. Triunghiul Bermudelor politice – Ilie Bolojan, Mihai Fercală și fostul șef al Poliției din Bihor, chestorul Liviu Popa – a lăsat urme adânci în istoria „furturilor legale” din țară. Scripcaru, amicul lor de taină, se simte acum la București ca într-o reuniune de familie, unde lecțiile de la Felix se aplică acum la nivel național.
Sabotajul de sub masca zâmbetului
În timp ce pe plan local, Adrian Veștea încearcă să gestioneze echilibrul guvernării, George Scripcaru joacă la două capete. Cu un zâmbet bine exersat pentru camerele de filmat și o trădare discretă în buzunarul de la piept, Scripcaru lucrează metodic la subminarea autorității lui Veștea.
De ce? Pentru că „tăticuțului” Bolojan nu-i plac oamenii care pot fi controlați prin muncă și rezultate, ci doar cei care vin la București să se închine la altarul intereselor străine.
Scripcaru a înțeles lecția: dacă vrei să fii „băiat bun” în sistem, trebuie să fii cel care sapă groapa colegului de partid, totul sub pretextul unei „unități” care miroase a praf de pușcă și a trădare.
Brașovenii ar trebui să se întrebe: cât timp mai stă Scripcaru cu un picior în primărie și cu celălalt în rețeaua care subordonează interesul național unor structuri externe?
La București, Scripcaru nu a fost să reprezinte Brașovul. A fost doar la „raport”, să primească instrucțiuni noi despre cum să transforme județul într-o anexă a intereselor care, în mod tradițional, nu au nicio legătură cu românii.
George, jurământul a fost depus. Dar cine va plăti prețul pentru această credință discretă?
Sursa foto: Buna Ziua Brașov
Iulian Rinder
