Remarcăm la o bere că mulți ne înjură că mai stăm la niște șprițuri.
În politica corectă, actuală, pricepem șprițul că este urât, rău și nașpa.
Nu ne drogăm – aiurea – nu corupem minore – aiurea – nu turnăm către sistemul progresist – aiurea.
De aceea, dacă ne permiteți vom explica aiuristc de ce sunem bețivi profesioniști!…
1) Atunci când intrăm într-o cărciumă – restaurant – patronul spală, ca la curling, mersul nostru spre interior.
2) Cel puțin cinci ospătari și șapte picolițe desfac aroma berilor. Grețosi și aroganți, cum ne știm, refuzăm, solicitând ceea ce știm că nu au. Apoi dăm lecții de morală.
3) Masa de oameni și mesele din jur sunt eliberate condiționat în alt perimetru pentru că nu suportăm alt zgomot decât cel produs de pahare.
4) Acceptăm de la patronat, întru umlința lui, un dialog de genul ,,ne este rușine să vă solicităm achitarea notei”.
5) Privim mereu cu dispreț către umilii ce vor să mai servească ceva, consumatori interziși de către noi, de frica de a nu ne lua locul…
6) Nu vorbim. Nu pentru că suntem autosuficient aroganți, ci pentru că o vorbă, un cuvânt emis de noi poate schimba guverne. Nu acilea!… Banal.. Neinteresant… Ci în SUA, Israel sau Rusia ori China.
7) Când mergem pe rând la budă (pentru săraci, căcătoare), trei trepăduși vin cu noi. Unul ne deschide șlitul, altul verifică corectidunea jetului, iar al treilea ne încheie povestea.
8) Când plecăm uitând de șoferul personal, un gândac angajat ce nu-și merită banii, taximetriștii se luptă să ne ducă gratuit. Mii dintre ei stau față în față precum la box să-și câștige acest drept. Noi decidem câștigătorul și mergem unde vrem noi. Chiar și la ei acasă. Soțiile lor vor să se înfrupte din înțelpciunea noastră. Firesc, nu?
9) Întodeauna suntem sunați și rugați să revenim și a doua zi, tot acolo. Fițoși și fudui cum suntem, refuzăm și găsim alți umili ce ne solocită prezența.
Iulian Rinder
