Așa cum spunea încă dinainte de 1989 marele poet Mircea Dinescu:
Istoria parcă ne duce-n burtă/
și parcă a uitat să ne mai nască,/
preafericiții cu privirea scurtă/
sorb borșul dogmei ce le plouă-n bască,/
făcînd spre lucruri zilnic reverențe/
căci cine știe ce episcop doarme/
în polonic, în coșul pentru zdrențe,/
în țevile acestor triste arme/
unde Nebunul își clocește crima/
și ne omoară fiindcă ne iubește,/
cînd ne e foame desenează pește,/
cînd vine frigul arestează clima,/
opriți Istoria – cobor la prima,/
opriți la stația Doamne-Ferește.