Privit de la distanță, orașul arată idilic: parcuri, aer curat și clădiri cu istorie. Privit însă din scaunul de primar, locul arată ca o uriașă tarabă de monopol, unde zarurile sunt măsluite, iar casele de marcat dau doar „restul” înapoi. Și ce rest gros, în valize cu fermoar, direct în buzunarele adânci ale edilului-șef!
De la căpăstru la mistrie: Noua Aristocrație Imobiliară
Marea minune a administrației moderne nu este vreo ctitorie culturală, ci metamorfoza spectaculoasă a faunei locale. „Băieții descurcăreți” de ieri, care rezolvau problemele prin forță și presiune prin cartiere, s-au trezit peste noapte mari „dezvoltatori imobiliari”. Au lăsat treningurile cu dungi pentru costumele de firmă, dar năravul a rămas același. Din oameni cu activități obscure au devenit „băieți buni de plată” pentru primar.
Mecanismul e de o simplitate care te doare:
Pasul 1: Se aprobă planurile de urbanism pe genunchi, transformând spațiile verzi în jungle de beton.
Pasul 2: Constructorii de casă primesc contractele grase pentru marile investiții publice ale comunității.
Pasul 3: Se face marea „magie” a parandărătului. Banii pleacă de la primărie curați ca lacrima, intră în conturile firmelor și se întorc la primar în plicuri negre, la adăpostul nopții.
Practic, dacă vrei să torni o fundație sau o bordură în acest oraș, trebuie mai întâi să cotizezi la „Fundația personală – pentru propășirea buzunarului propriu”.
Anchetatorii cu ochelari de cal și orbul găinilor
Într-o țară normală, traseul acestor bani ar fi lăsat dâre atât de groase încât și un detectiv amator le-ar fi mirosit de la kilometri distanță. Însă, procurorii și anchetatorii par loviți de o formă severă și cronică de orbire selectivă.
În timp ce tot orașul știe pe ce filiere circulă sacii cu bani, cei responsabili de investigarea criminalității economice par că își iau salariile doar ca să ridice din umeri a neputință. Cum se face că marile genii ale anchetelor nu reușesc să prindă „filiera restului”? Să fie oare circuitele financiare atât de sofisticate, sau pur și simplu dosarele se rătăcesc prin sertare pline de praf exact când trebuie să ajungă la semnat?
Este de-a dreptul înduioșător cum tehnologia secolului XXI și interceptările de ultimă generație devin inutile în fața rețelei locale. Ori de câte ori se apropie cineva de vreo probă, filiera devine invizibilă, ca prin farmec, iar interlopul-dezvoltator rămâne un stâlp curat al societății, în timp ce primarul zâmbește superior din spatele biroului.
Epilog pentru cetățeni
Orașul a ajuns un loc unde constructorii nu mai măsoară în metri pătrați, ci în procente cedate „la negru”. Între timp, autoritățile caută nodul în papură și acul în carul cu fân, prefăcându-se că nu văd elefantul din cameră – un elefant politic care se hrănește exclusiv cu comisioane din betoane.
Până când anchetatorii își vor schimba dioptriile sau vor primi permisiunea să vadă adevărul, localitatea rămâne o mare spălătorie de bani sub cerul liber, cu primarul pe post de șef de tură la programul „Centrifugare”.
Iulian Rinder
