Doamnelor și domnilor, uitați de marii arhitecți, de meșterii restauratori de la Florența sau de tehnicile tradiționale de tencuială! Administrația actuală sub mistria rafinatului dirijor de contracte cu dedicație George Scripcaru scrie istorie (și) în domeniul urbanismului printr-o descoperire medicală de pionierat: chirurgia proctologică aplicată pe monumente istorice.
Conform ultimelor studii de pe șantier, bătrânele clădiri medievale din centrul Brașovului nu suferă de degradare, igrasie sau nepăsare administrativă. Nici vorbă. Diagnosticul oficial este mult mai intim: suferă de „fisuri anale” ale tencuielii.
Dotat cu stetoscopul aplicat direct pe piatra secolului al XV-lea și înarmat cu șpaclul de consultație, „doctorul primar” al urbei diagnostichează la foc automat:
— „Ia priviți aici! Zidul ăsta are nevoie urgentă de două straturi de unguent de șantier și un plasture electoral. Dacă punem puțin glet peste crăpătură, ține fix până la încheierea mandatului!”
În loc de proiecte serioase de consolidare seismică, avem rețete compensate. În loc de schele profesionale și restauratori acreditați, avem consultații la colț de stradă, unde fiecare carie din piatră primește un tub de cremă și o strângere de mână de la ,,primarul care a furat dar a și făcut”.
Tratamentul funcționează de minune: clădirile se mai țin în picioare doar din obișnuință, iar orașul rămâne cu diagnosticul, în timp ce chirurgul de serviciu se felicită pentru încă o operație reușită pe creierul votantului local.
România l-a avut pe Marele Cârmaci până în 1989. Brașovul îl are pe Marele Cârpaci al Urbanismului din 2000 încoace.
Iulian Rinder
