EDITORIAL - POLITICĂ

Circul penal de la Brașov: cine strigă „hoții!” în timp ce Gicuță stă pe un munte de dosare?

Sa dat din noua alarma in târgul de sub Tâmpa!

Marele ,,Cârpaci – eternul și fascinantul” George Scripcaru, împreună cu haita lui de complici îmbrăcați la cravată au intrat în starea de alertă de gradul zero.

De ce? Nu pentru că sa mai surpat vreun drum, nici pentru că s-au blocat proiectele orașului, ci din cauză că suferă de cronică impotență democratică: Allen Coliban sau Flavia Boghiu au tupeul să vrea să candideze din nou la Primărie! Așa, și?

Bine nici cei doi anterior amintiți nu sunt niște faruri călăuzitoare ci mai degrabă chioambe rău – mai ales duduia este nefrecventabilă în opinia noastră, dar sunt convins că alți au alte păreri și le respect – dar în materie de leadership se pare că asta are Brașovul tot ce înseamnă mai bun.

Ceea ce ar fi un subiect separat de discuție și mult mai interesant.

Dar să revenim. Păi cum vine asta, domn’ primar? Cum adică să mai existe și alții pe buletinul de vot? Cum permit aceste personaje care nu și-au făcut ucenicia politică la ,,curtea” lui Scripcaru să deranjeze liniștea unui patronat administrativ construit cu atâta trudă, din ordonanțe, combinații și retrocedări cu iz de anchetă?

Campionatul național de dosare penale: un singur Rege neîncoronat!

Dacă am organiza la Brașov o olimpiadă a problemelor cu justiția, podiumul ar fi deja rezervat, iar trofeul de aur ar avea numele lui Scripcaru gravat pe el cu litere gigantice.

Sigur, băieții de la propagandă sar repede la gâtul oricui: „Dom*le, și ceilalți au fost cercetați”.

Corect, că doar în politica românească și în aerul pe care îl respiră există câte un NUP pentru cei bine orientați pe busola justiției independente. Am impresia că NUP nu funcționează doar în cazul unor pesedești. Nu tuturor.

Dar să comparăm puține dosarele, domniilor!

Una e să fii luat la bani mărunți pentru vreun aviz, vreo chirie sau vreo procedură administrativă interpretată elastic;

Și cu totul alta e să aduni dosare penale câte pentru trei biblioteci județene!

Dacă s-ar fi tras linie la final și dacă justiția din România nu suferă de „amnezie selectivă” și prescripții salvatoare, prejudiciile din dosarele lui George Scripcaru ar fi putut finanța două spitale regionale și parte serioasă din autostrada Comarnic-Brașov.

Vorbim de cifre grele, de combinații de școală veche, unde milioane de euro se numără cu furcă, nu cu calculatorul!

Presa „independentă” – miciii gârboviți ai jurnalismului de sectă.

Mai precis:

În martie anul trecut am intitulat un articol , ,Cum a ajuns România o țară de sectanți atei” am considerat în opinia mea că România este împărțită în niște secte ce nu au credință, ideologie și nici o dorință de dialog ci doar convingerea fermă că doar ei au dreptate .

Cum ideea de ,, sectă atee ” a prins teribil pe plan național fară ca nici dracu să mă citeze – cu excepția AI, nm – am nuanțat nițel conceptul și pentru mass-media ( loc unde includ acum și ,,influenseri” ipocriți și deontologii mainstream quality)dar și grobienii din alte sectoare ale ipocriziei.

Iar presa dizidentă ce are inerent erorile unor opinii ce încercă să fie cât mai obiective, este acum o presă scuipată și să sabotată moral și material de către toate celelalte categorii anterioare amintite.

Dar și în Brașov exisă o presă sectantă scripcariană și o una mai modestă – useristă. În rest câteva voci, unele mai stridente altele mai neutre, oricum mai izolate. Închidem paranteza.

Dar ce ar fi un dictator local fără lătrăii lui de curte? Aici intra în scenă armata de presă cumpărată la metru pătrat, tonomatele cu fișă care s-au apucat deja să toace mărunt, zi de zi, fără pauză de masă.

Cum apare alt nume decât al Marelui Cârpaci în spațiul public de aici, cum se activează plutonul de execuție media:

„Catastrofă!”

„Nicio șansă!”

„Unde se credea știi?”

Cu un zel demn de cauze mai bune, iar condeiele plătite din bugetele de partid executate ordinele pe unitate. 

În schimb, când vine vorba de Scripcaru, aceleași condeie devin moi, catifelate și pline de un parfum de tamaie politică. Dar nici alte voci, așa numite personalități publice din zona de afaceri, cultură, mediul universitar nu au o altă opinie decât cea pliată pe linia oficială.

Însă…

Despre muntele de dosare ale „jupânului”? Tăcere mormântală.

Despre sechestre și procurori? „Speculații invidioase ale unor oameni răi din presa dizidentă!” sau ,,dezinformări ale opoziției”.

 

Morala de sub Tâmpa:

Este de-a dreptul comic – dacă n-ar fi de plâns – cum cei ce au transformat administrația Brașovului într-o anexă a tribunalului se uită acum cu indignare virgină la contracandidați.

Scripcaru și complicii lui vor un oraș fără opoziție, un buletin de vot cu o singură opțiune și o presă care să le cânte osanale la fiecare curbă de asfalt.

Din păcate pentru ei, memoria brașovenilor, atâta cât este ea, nu se șterge cu un comunicat de presă plătit și nici cu aplauzele celor care îngrijesc păzesc cu supunerea posturilor prin primărie.

Noi le urăm spor la tocat mărunt!

Dar atenție: când toci ani de zile prea multă ură și frică, s-ar putea ca la final să-ți iasă un rezultat greu de digerat la vot!

Iulian Rinder

Cum a ajuns România o țară de sectanți atei

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *