La Bod, domnul primar Sergiu Arsene pare preocupat de proiecte cu denumiri tot mai pompoase: „Aria protejată La Stejari” și „Pădurea urbană”.
Pe hârtie, sună minunat. În realitate, însă, oamenii au început să se întrebe de ce administrația găsește timp și bani pentru asemenea inițiative, în timp ce localitatea se confruntă cu probleme mult mai concrete: străzi neasfaltate, iluminat public deficitar și lipsa unor condiții decente în anumite zone.
Iar acum apare o contradicție și mai greu de ignorat.
Chiar zilele acestea, locuitori au semnalat că, pe drumul județean care leagă Colonia Bod de Bod-Sat, ar fi fost tăiați mai mulți copaci de pe marginea drumului, inclusiv un nuc.
Informația trebuie verificată în teren și trebuie stabilit cine a dispus lucrările, cine le-a executat și în baza căror documente. Dar, dacă situația reclamată de oameni se confirmă, întrebarea este inevitabilă:
Cum poți promova proiecte de protejare a naturii și, în același timp, să ajungi să elimini arbori care există deja și care fac parte din peisajul comunității?
Nu este aceasta o contradicție majoră între ,,discursul verde” și ceea ce oamenii văd în jurul lor?
Unii ar numi-o chiar ipocrizie verde. Iar administrația ar trebui să înțeleagă că nu poți cere oamenilor să creadă în proiecte de mediu doar pentru că le-ai dat un nume frumos
🌳 MAI ÎNTÂI DISTRUGEM CE AVEM, APOI VISĂM LA PĂDURI NOI?
În Colonia Bod, locuitorii reclamă că, în urma lucrărilor de sistematizare, au fost tăiați castani, plopi, platani și salcâmi, arbori maturi, despre care oamenii spun că aveau zeci de ani.
Au dispărut și bănci din fața blocurilor, unde persoanele în vârstă puteau ieși la aer și se puteau odihni. Au dispărut mici grădini cu flori și spații amenajate de locatari, unde oamenii își petreceau timpul liber, la umbră.
În unele locuri, oamenii spun că au rămas borduri în locul unor spații care ofereau cândva confort și verdeață.
Iar livada din incinta școlii, un spațiu pe care localnicii și-l amintesc cu plăcere, nu mai este ceea ce a fost.
Aceasta este modernizarea pe care o așteptau oamenii? Mai puțini copaci, mai puțină umbră, mai puține locuri de odihnă, dar mai multe borduri?
Domnule primar, pentru cetățeni, un copac matur nu este o simplă piesă dintr-un proiect de amenajare. Înseamnă umbră în zilele toride, aer, protecție și un loc în care oamenii se simt acasă.
Un copac crescut în zeci de ani nu poate fi înlocuit peste noapte cu un puiet plantat pentru o fotografie. Cât timp îi trebuie unui puiet să ajungă la maturitate? Poate că stră-strănepoții noștri vor apuca să vadă acești puieți ajunși la dimensiunea și valoarea arborilor sacrificați astăzi.
Iar în cazul nucilor, există și reguli legale speciale privind tăierea lor. De aceea, acolo unde au fost eliminați asemenea arbori, documentele și autorizațiile aplicabile trebuie verificate. Nu putem trage concluzii despre legalitatea fiecărei tăieri fără să vedem actele, dar nici nu putem pretinde că asemenea situații nu merită explicații.
🌱 LA STEJARI: NATURA NU SE PROTEJEAZĂ DOAR CU FOTOGRAFII!
Ne amintim de acțiunile de plantare a puieților în aria protejată „La Stejari”, la care au participat copii și cadre didactice.
O inițiativă frumoasă în principiu. Copiii trebuie încurajați să respecte natura.
Dar protejarea naturii nu se termină odată cu fotografiile de la plantare!
Ulterior, locuitori au publicat pe Facebook fotografii și comentarii în care au semnalat că numeroși puieți s-ar fi uscat, iar unele protecții s-ar fi deteriorat.
Dacă aceste semnalări se confirmă, avem o problemă evidentă de întreținere și de responsabilitate.
Ce valoare are o acțiune de plantare dacă, după plecarea participanților, arborii sunt lăsați fără îngrijirea necesară?
Natura nu are nevoie de evenimente organizate pentru imagine. Are nevoie de responsabilitate pe termen lung.
Și tocmai de aceea oamenii au dreptul să fie sceptici când li se prezintă noi proiecte verzi, fără ca rezultatele celor anterioare să fie explicate public.
📄 10 HECTARE, 2.500 DE UTILIZATORI ȘI ZERO ENTUZIASM DIN PARTEA MULTOR LOCUITORI
Documentația din 2024 pentru proiectul „Pădure urbană” indică aproximativ 10 hectare și o estimare de 2.500 de utilizatori.
Colonia Bod avea 1.826 de locuitori la recensământul din 2021. Asta nu demonstrează că estimarea de 2.500 de utilizatori este greșită, dar arată că administrația trebuie să explice pe ce s-a bazat calculul și cum se justifică alegerea amplasamentului.
Însă problema nu este doar una de matematică.
Problema este că oamenii nu au nevoie de proiecte impuse de sus, fără o discuție reală despre prioritățile comunității.
Din reacțiile primite de la locuitori, nemulțumirea este clară: oamenii vor să fie rezolvate problemele pe care le întâlnesc zilnic, nu să li se prezinte alte și alte proiecte utopice învelite în propagandă verde în timp ce nevoile lor rămân pe plan secund.
📢 DAR CONSULTAREA CETĂȚENILOR UNDE ESTE?
Un proiect care schimbă felul în care este folosit un teren, care poate afecta vegetația, accesul oamenilor sau proprietățile acestora trebuie tratat cu responsabilitate și transparență.
În cazul acestor inițiative, cetățenii trebuie să poată înțelege clar ce se propune, ce costuri sunt implicate, de unde provin fondurile și care sunt efectele estimate asupra mediului și comunității.
Au fost informați locuitorii în mod real? Au avut posibilitatea să își exprime punctele de vedere înainte ca deciziile să fie luate? Au fost prezentate public alternativele și impactul pozitiv sau negativ al proiectelor?
Dacă au existat consultări, administrația poate arăta când au avut loc, ce observații au fost primite și cum au fost luate în considerare?
Dacă asemenea demersuri nu au existat, atunci oamenii au motive întemeiate să se întrebe de ce nu au fost implicați în decizii care îi privesc direct.
Legea nr. 52/2003 stabilește reguli de transparență decizională și participare publică în administrație, în special în procesul de elaborare a proiectelor de acte normative. Procedura exactă aplicabilă fiecărei etape trebuie verificată în funcție de natura actului și a deciziei.
Dar dincolo de obligațiile legale, există și o obligație morală: o administrație responsabilă ascultă comunitatea înainte să îi schimbe mediul în care trăiește.
💰 BANII PUBLICI NU SUNT AI PRIMARULUI!
Mai avem o problemă: transparența financiară.
Oamenii trebuie să știe dacă aceste proiecte sunt finanțate din bugetul local, din fonduri europene sau din alte surse, care sunt costurile documentațiilor, care este valoarea estimată a investițiilor și ce obligații financiare ar putea reveni comunei.
În evidențele achizițiilor figurează inclusiv un studiu de fezabilitate de 23.900 de lei pentru amenajarea unei păduri-parc în aria protejată „La Stejari”. Această sumă privește documentația respectivă, nu costul întregului proiect.
Nu afirmăm că un studiu de fezabilitate este automat o risipă. Dar, atunci când se investesc bani publici în documentații succesive, administrația trebuie să poată demonstra că acestea răspund unei nevoi reale și că au o justificare clară.
Înainte de a mai prezenta un proiect spectaculos, cetățenii merită să vadă o imagine completă a cheltuielilor și a beneficiilor urmărite.
Pentru că banii publici nu sunt bani personali și nici instrumente pentru construirea imaginii unui ales local.
DOMNULE PRIMAR, NATURA NU ESTE UN DECOR PENTRU CAMPANII DE IMAGINE!
Oamenii nu sunt împotriva naturii. Nu sunt împotriva copacilor, a parcurilor sau a spațiilor verzi.
Sunt împotriva unei administrații care pare să pună proiectele pe hârtie înaintea nevoilor reale ale comunității.
Vor străzi practicabile. Vor iluminat public adecvat. Vor copaci păstrați acolo unde este posibil. Vor bănci în care persoanele în vârstă să se poată odihni. Vor spații verzi în jurul blocurilor și vor să fie consultați atunci când deciziile le schimbă viața de zi cu zi.
Iar dacă vorbim despre protejarea naturii, atunci trebuie să începem cu arborii care există deja, nu doar cu cei care urmează să fie plantați în proiecte noi.
Domnule primar Sergiu Arsene, nu puteți cere oamenilor să aplaude o pădure urbană pe hârtie, în timp ce ei vă semnalează că au pierdut copaci maturi, umbră și locuri de odihnă.
Nu puteți vorbi despre respectul pentru mediu fără să explicați ce se întâmplă cu vegetația existentă.
Nu puteți cere încredere fără transparență privind banii publici.
Și nu puteți pretinde că dezvoltați comunitatea dacă oamenii simt că nevoile lor sunt ignorate.
O pădure nu se construiește din sloganuri. Respectul pentru natură nu se măsoară în numărul de studii comandate, ci în ceea ce protejezi, în ceea ce păstrezi și în ceea ce lași generațiilor următoare.
Iar modernizarea unei localități nu înseamnă să ștergi ceea ce oamenii au iubit la ea, pentru ca apoi să le promiți că le vei oferi altceva.
Înainte de păduri urbane pe hârtie, haideți să protejăm copacii din realitate și să rezolvăm problemele oamenilor care trăiesc aici!
