Brașovul, mândria turismului transilvănean, orașul de la poalele Tâmpei locul de convergență unde istoria se îmbină atât de armonios cu turismul, iar arta culinară cu… marfa congelată luată la ofertă de la hipermarketul de la marginea orașului.
Dorim în acest modest articol să aducem un cald omagiu iluștrilor noștri patroni de Horeca locală și în special a celor din Poiana Brașov, acești mari alchimiști contemporani care reușesc, printr-o magie nemaiîntâlnită, printro prestidigitație admirabilă, să transforme un sos de roșii la 5 -7 lei borcanul într-o „reducție artizanală de tomate san marzano cu ierburi alpine”, la bravul preț de 65 de lei porția.
Este de-a dreptul fascinant să vezi cum arată bucătăria „de cinci stele” sub lumina reflectoarelor din Piața Sfatului sau de pe pârtia Bradul. Rețeta e simplă, dar de o nesimțire de-a dreptul genială!
Achiziția: se trimite de dimineață un angajat cu duba la supermarket. Se umple căruciorul cu mămăligă la pungi vidate, murături industriale la borcan gigantic de plastic, aluat congelat adus din Polonia și sosuri gata făcute, de la raionul de produse ieftine.
Pregătirea: Chef-ul (adică băiatul rafinat și aplicat meseriei, cel care a învățat rapid să apese corect pe butonul de la cuptorul cu microunde) trântește semipreparatul în farfurie.
Plating-ul: aici intervine arta! Un strop de oțet balsamic ieftin trasat pe marginea farfuriei ca o dungă de vopsea pe asfalt, o frunză de pătrunjel uscat aruncată dramatic în mijloc și, voilà! Tocănița la pachet cumpărată la ofertă de raft de supermarket devine „Tigaie tradițională gătită lent la foc mic de lemn de brad”.
Nota de plată? Aici vine orgasmul financiar. O apă plată la jumătate de litru – 22 de lei. Mămăliga din pachet reîncălzită – 35 de lei. O porție de ceafă de porc pe care scrie „proaspătă”, dar care are consistența unei tălpi de bocanc congelată din 2018 – 85 de lei. Iar la restaurantele din Poiana Brașov, dacă îndrăznești să ceri și un muștar, plătești separat fiecare lingură ca și cum ar fi fost adus cu elicopterul direct de la Dijon.
Adevărul este că Brașovul ,,de fițe” intitulat ipocrit de ,,elită” a reușit o performanță istorică în materie de gastronomie rafinată: a eliminat bucătarul din ecuația restaurantului.
Pentru ce să plătești un profesionist care știe să facă un sos de la zero sau care știe să marineze o carne timp de 24 de ore, când poți să ai un băiat cu foarfecă, pregătit să taie pungi de plastic și să le golească direct pe farfuria de porțelan scump?
Turistul vine, admiră arhitectura medievală, respiră aerul curat de munte și mestecă cu deosebit respect un burger congelat care a costat 6 lei la depozit și 78 de lei în meniu. Iar când primește nota de plată, simte într-adevăr că e la munte: îl trec toți fiorii de la altitudinea prețurilor!
În acest domeniu al ,,artei culinare” România întreagă suferă de boala asta, e drept. Dar Brașovul și Poiana au ridicat-o la rang de cultură generală.
De ce să aduci produse locale de la fermierii din Bran sau Bod? De ce să folosești brânză adevărată când există „specialitate pe bază de grăsimi vegetale” la calup de 5 kilograme?
E mai ieftin, ține mai mult la raft și, la urma urmei, turistul oricum e în trecere – important e să lase cardul plin și să plece cu stomacul greu.
Așa că, dragi turiști, data viitoare când mergeți la Poiana Brașov și comandați o supă cremă de ciuperci „de pădure” la 50 de lei, uitați-vă atent în spate. Dacă vedeți pe cineva aruncând o cutie de carton de la supă la plic la pubelă, să știți că nu e un accident. E doar rețeta casei!
P.S. Nu excludem existența unor patroni HORECA cinstiți, dar nu avem dovezi suficiente în acest sens
P.S. – DE ASEMENEA NU GARANTĂM CĂ VEȚI GĂSI TOATĂ APA NECESARĂ ÎN CIORBĂ.
Iulian Rinder
