Acum vreo două zile publicam articolul ,,Dacă nu ai noroc avocați, lichidatori și executori te mănâncă cu legea în mână”.
Revenim asupra subiectului.
Dacă ai ajuns vreodată să ai un mic patrimoniu și ghinionul de a cere ajutorul unor „oameni bine intenționați”, felicitări! Ai intrat automat în meniul zilei. Procedeul nu este o simplă executare, ci o operație chirurgicală de înaltă precizie, realizată de un grup bine structurat, unde fiecare își știe perfect partitura.
Lanțul slăbiciunilor începe întotdeauna cu prietenul bine intenționat, care îți recomandă omul potrivit. Te trimite direct la ,,Adrianus”, avocatul, care te liniștește, te îmbrobodește și te convinge să semnezi. De la el, ești pasat mai departe către ,,,Violica”, lichidatorul, care îți evaluează averea la zece sutimi din valoarea reală, și către ,,Ovidivs”, executorul, care scoate totul la licitație pe nimic. La final, deasupra tuturor veghează ,,Johanna”, judecătoarea, care aprobă totul cu ștampila sfântă a legalității.
Pasul 1: momirea și intrarea în horă
Totul începe cu un sfat „frățesc”. Când ești la strâmtoare, cel mai bun prieten îți bate pe umăr și îți spune prietenește că știe el pe cineva, că Adrianus e cel mai tare și de onoare avocat și scoate apă și din piatră seacă.
Intri în cabinetul lui Adrianus – avocatul ( distrugătorul de bițicluri ). Birou din lemn masiv, zâmbet larg de 24 de carate și o empatie aproape părintească. Te ascultă, dă din cap cu compasiune și îți promite marea cu sarea. Îți spui în gând că ești salvat.
Dar pentru că dosarul e complicat, Adrianus oftă dramatic și scoate asul din mânecă. Îți spune că aici e nevoie de un profesionist desăvârșit pentru reorganizare și că o chemăm pe Violica, doamna lichidator de la care nu scapă nimic — adică, voia să zică, doamna care salvează tot. Trapa s-a închis.
Ai trecut oficial de la statutul de proprietar la cel de cotlet pe masa de tranșat.
Pasul 2: evaluarea și inventarierea de către Violica
Intră în scenă ,,Violica” – Lichidatorul, maestră în arta magiei contabile.
Misiunea ei este simplă: să transforme un palat într-o cocioabă și un parc auto într-un morman de fier vechi, cel puțin pe hârtie.
Ea aplică o metodă specială de evaluare. Spațiul tău comercial de jumătate de milion de euro este evaluat de urgență la doar 45.000 de euro, pe motiv că piața e fluctuantă și tencuiala e un pic cojită. În paralel, Violica își stabilește un comision fix de administrare care depășește valoarea tuturor activelor tale rămas-bune.
Dacă comentezi ceva, Violica te privește rece peste ochelari și îți amintește că ea nu face altceva decât să aplice legea procedurii.
Pasul 3: execuția la băț a lui Ovidivs
După ce Violica a stabilit că bunurile tale nu fac doi bani, intră în acțiune Ovidivs – Executorul.
Om de acțiune, practic și fără sentimente.
Ovidivs organizează celebra licitație cu un singur participant, de obicei o firmă de apartament înființată joia trecută de un văr al lui Adrianus. La prima strigare, prețul scade cu 25%. La a doua strigare, prețul scade cu 50%. La a treia strigare, totul se vinde la preț de pachet de țigări.
Când protestezi că terenul tău s-a dat pe nimic, Ovidivs ridică din umeri și îți arată procesul-verbal. Totul s-a făcut cu respectarea strictă a termenelor legale.
Pasul 4: binecuvântarea supremă de la Johanna
În vârful piramidei veghează Johanna – Judecătoarea.
Ea este garantul că totul se desfășoară sub mantia sfântă a Justiției.
Liniștită, pe un scaun înalt, Johanna ascultă pledoaria de două minute a lui Adrianus — care acum dă din cap aprobator la cererile Violicăi, nu ale tale — și semnează încheierile pe bandă rulantă. Se respinge contestarea la executare ca neîntemeiată, se aprobă raportul de lichidare și se închide procedura.
Toate obiecțiile tale sunt catalogate drept șicanatoare sau vădit nefondate. În fond, ce știi tu? Ei sunt cei cu studii de specialitate.
Împărțirea prăzii: cum se mănâncă tortul!
Când praful se așază și tu rămâi doar cu hainele de pe tine și cu o datorie reziduală pe viață, clanul se adună la festivitatea de închidere a dosarului pentru a împărți ce a mai rămas.
Adrianus – avocatul, își încasează uriașul onorariu de succes, plătit cu prioritate chiar din activele tale.
Violica – lichidatorul, își ia comisionul de administrare și cumpără, prin interpuși, spațiul tău comercial pe nimica toată.
Ovidivs- executorul, își oprește taxele de executare uriașe și pleacă la volanul mașinii tale de teren, adjudecată convenabil la licitație.
Johanna – judecătoarea, rămâne cu liniștea că dosarul a fost soluționat cu celeritate și că statistica instanței arată excelent.
Iar prietenul care ți i-a recomandat primește un comision discret de introducere și o bere din partea băieților.
Morala: Când te prinde clanul în chirie, nu scapi cu nicio avuție. Avocatul te îmbrobodește, lichidatorul te jupoaie, executorul te tunde ca pe o oaie, iar judecătorul… doar pecetluiește!
P.S. – orice asemănare de nume cu niște personaje reale din domeniile amintite din orașul de sub poalele Tâmpei este nu tocmai întâmplătoare.
Mai jos articolul invocat la început:
Iulian Rinder
