Există de ani buni o clasă / castă de autoînchipuiţi deontologi.
Se deontologeşte prin onorabila noastră patrie mai mult decât pot tăia pădurii ecologiştii de la Holzindustrie Schweighofer, fraţii lui bujia de Trabant eşuată la Cotroceni, numit şi Iohannis.
Deontologia este noua ecologie.
Nu o ai în limbaj, nu exişti.
Din perspectiva noastră, în limba română, deontologul de castă are un sinonim: acela de arivist.
Un cârpaci zgârcit al moralităţii.
Repetăm. Deontologul este un închipuit pe piedestalul defunct al aroganţei inutile.
Deontologii, ca şi activiştii ,,implicaţi” sau oengiştii ecoanarhişti, reprezintă acea categorie de incompetenţi, rataţi ai centurilor de socializare, care vămuiesc bine fraierii prin slozinci (am mai spus asta înseamnă a slobozi lozinci).
La Braşov, de exemplu, anodinul Hossu reprezintă moţul de pe defecarea deontologică a USR.
Totuşi, tristul cu pretenţii vocale are o unică calitate: aceea că nu are nici una!
Eh, din aceaşi categorie, apar ca râmele după belşugul ploii financiare, deontologii de presă.
După deontologii-demagogii politici, după imuabilii conceptuali din justiţia independentă – fix un rahat – după miliţienii oneşti care ,,ştie scrie” gen Godină, pe un loc onorant în ecuaţia gunoialor se află şi aserviţii de presă.
Primul despre care nu aş vrea să reamintesc, dar o ,,fuck”, este un deontolog a cărui limbă şfichiutoare a creat dosuri diamantine. Deontologul cu patalama de la statul vecin şi neprieten a reuşit deontologeala totală. De aceea poate fi amintit faptul când dalde Scripcaru, Dunca, Veştea (predeleanu’) sau Coliban când merg la toaletă răhăţesc perle, turcuoaze, mărgăritare, etc.
A transformat deontologul sfincterele acestora în avuţie naţională.
Deh, iubirea de arginţi tine deontologia pe linia corectă politic.
Din spate vine însă o puternică concurenţă.
Ca să nu rămână Braşovul şi anul ăsta repetent la capitolul deontologie a venit să explice fapte şi acţiuni unul de a fost terminat, scuze, a absolvit pe la Ştefan Gheorghiu.
Sau cum se spune pe rit nou la invenţia asta p(r)ost marxistă: SNSPA.
Ca orice vieţaş ce vieţuieşte pe lângă serviciul bogat – al unui serviciu secret, Știe IEi’ care ??? – deontologul de mucava s-a mişcat precum anaconda în apă halind deotologie la micul dejun, la prânz şi seara propagandă în sânge. Cu mujdei, ca să nu îi pută gura a altceva.
După ce s-a plimbat la Bruxelles pe tăiţeii reprezentatului nostru la UE, inutilul de serviciu, euronimicul Siegfried Mureşan, conform unei liste bine prestabilită şi periată de aeroOportunistul Adiță, deontologul cu patalama stătea aseara la televiziunea ,,mereu aproape, niciodată la ţintă” să deontologească despre mizeria cu preluarea mallui Unirii de lângă Gara Braşov.
Între două stări de vomă şi o bufnire de râs remarc că se umple lumea de deontologi antamaţi precum se molipseşte de lăţei un întreg batalion ce umblă pe la bordel. Da, pentru că ăştia vagabondează cu prezervativul rupt pe la lumpanarul ideologic.
Întreb: Ce e mai scârbos, un gândac văzut din față sau din lateral? Sau un deontolog? Întreb, nu dau cu parul.
Q.E.D,
Iulian Rinder – 17.12.2022
