OPINII

Oameni mediocri, caractere mici, deci slugi de succes. Azi Rareş Bogdan şi Mihai Tudose.

Capitolul unu: cârpaciul de cuvinte – Rareş Bogdan

Cel mai inefabill&irefutabil rebut al ceea ce cu onor nu pot numi presă, principalulul cârpaci al vocalizării incompetenţei, omul ce îşi asortează batista cu vanitătea de pe card şi ideologia cu interesul pecuniar adeseori grohăie neiteligibil despre morală. Doar aşa se simte împlinit precum un şarpe de coteţ fluid la… caracter. Deşi, aparent, pare a avea un deget opozabil totul se reduce la pitecantropul din el când găinăţează cuvinte maculate în folosul proprielor interese. Deşi pare a lansa iluzia pentru grobieni că prezintă urme vagi de inteligenţă şi se simte ca un ,,homo erectus” conservat la zoo, zoo-politikon interesat, purpuriul ţoalelor are opinii fluid intersate doar de cardul deontologiei bine vătămate de direcţia de unde bate vântul fondurilor nemeritate.

Acest cârpaci de cuvinte are pretenţia că înafară de cei ce-l proptesc în funcţii chiar şi contează, în sine pentru sine. Omul s-a infiltrat în politică şi ca orice lozincard respectabil are atitudinea  unui oxiur ce haleşte banii europeni cu o foame demnă de incompentenţa sa morală unde străluceşte sinistru.  Un gropar al interesului national, vocal cu batistuţă şi opinii de cârpă. O manea eşuată a politicii de peste treizeci de ani încoace. Rareş Bogdan este dovada vie că mediocritatea şi semidocţia sunt la putere şi nu ne puteam lepăda de aceast fapt.

Capitolul doi: Mihai Tudose, râşniţa de lozinci!

Un alt candidat europarlamentar la catetegoria ,,neaderthalienii revin” este Tudose.  Omul s-a trezit mahmur ca fiind premier şi a plecat rupt de la beţia puterii când premierul Japoniei venise  în România să realizeze uriaşe contracte. În timp ce premierul japonez a ajuns la Muzeul Satului, unde a relizat o vizită exclusivistă şi perfect inutilă pentru noi, Tudose a greşit, după o perioadă de dregere, drumul şi ca să nu-l certe nevasta s-a ascuns la Parlamentul European. De unde pare destul de viu. Dar grav necăjit la mansardă. S-a calificat la locul de muncă devenind o râşniţa de lozinci nefrecventabilă. Pentru cetăţeni, nu politruci.

Deşi moralitatea domniei sale pute a servicii, nu ştim dacă emfaza debordantă ca o mumie când spune tâmpenii duhneşte a plic trimis de la servicii sau transfer bancar.  Din această dilemă nu putem ieşi decât dacă vom rezolva problema: îl vom putea scoate vreodată pe Tudose din cârciumile Parlamentului European reuşind să scoatem şi banii de cârciumă din el? Am dubii.

Cu faţa aceea de pensionar de lux ce a luptat de la Războiul Independeţă – 1877 – încoace, prin Războaiele Balcanice sau cele Mondiale, lucrând la intendenţă, omul şi-a aprovizionat o viaţă bună.

Eternul acesta despre care poţi spune că arată ca un câmp arat de tractoare de pe vremea CAP-urilor este versiunea mai parşivă şi hârşită întru rele a continuării inutile a batistuţelor edulcorate LGBT, Rareş Bogdan.

Mereu participant la aripa trădăroare a PSD, Tudose pare un  utilaj refolosibil al partidului al cărui scop este să…macine mizeria.

Din nefericire noi, normalii, de ghomii aceştia ce se dau uriaşi creatori de brevete morale nu scăpăm niciodată.

Iulian RINDER

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *