Motto: ,,George Scripcaru este atât de omenos încât i-ar oferi oricărei persoane ce se îneacă o carafă de apă” ( Iulian Rinder)
Gata m-am întors acasă. ,,Mama I m coming home” cum spunea imperialistul sau manelistul ăla american Ozzy Osbouerne. Nu, băi frăireştenilor, nu la Buruieneşti că nici ăia din Buruieneşti nu recunosc că locuiesc acolo, ci aici la mine, la Primăria Braşov.
Eram deprimat. Stăteam cu nepoţica în parc zi de zi şi mă serveam singur ca un şomer cu caviar stropit cu halbe de Lagavulin.
Plângeam în sufletul meu de veneau ăia de la Poliţia Locală cu şerveţele şi încurajări la mine.
Dar gata. Primăria e a mea şi nu mai plec. Bine eu susţin feminismul şi de aceea peste vreo alte cinci mandate mă gândesc să o las moştenire nepoatei, pentru că este Primăria mea, băi votanţi inutili.
La pas de seară, aseară, mă întâlnesc cu lingăii mei preferaţi. Printre alţii cu preşedintele meu de suflet de la PSD, Oprică, de care zicea boul de Rinder că are personalitatea mică. Ce bou!
Păi cu personalitate reuşeşti în viaţă? NU. Aia e pentru fraieri săraci şi mie şi la slugile mele ne plac bogăţia şi japca. Şi mă mai văd cu Chiricheş, cu Dan Ghiţă, cu Codreanu, deh, lingăii mei de suflet.
Şi zice Oprică, şefu, hai să mai facem o dezvoltare imobiliară că plâng excrocii din domeniu de la atâta sărăcie. Uite, acolo pe strada Hărmanului, unde a fost Lubrifinul, sunt vreo zece hectare pe care matale i le-ai dat degeaba lui Ori Zingher. Să tragem blocuri şi asfalt. Teren moca, utilităţi, tot ce trebuie la o manglă. De alea de zece etaje de bloc din care se aprobă doar patru în Consiliu ca să îi avem la mână de vor să facă o nefacută. Luăm şi noi 30% dintre apartamente şi le gestionăm. Iese banu, braşoveanu e fericit că iar e beton şi bloace. Plantează şi Cristinuţa două ghivece de flori să nu spună lumea că nu susţinem ecologia şi mai primeşte şi ea două milioane de euro sponsorizare de salvare de planetă, că merită focoasa.”
Genială idee, î-mi zic. La ce am făcut şi la Tractorul şi la Anvangarden, cred că Ceauşescu este erect în mormânt.
Bloace şi magazine universale, Nu tu şcoli, nu tu biserici, nu tu spitale. Beton şi bloace. Bravo bă tăntălăule, îi spun. Se aprobă pozitiv.
Ghiţă, sfios cum îl ştiu aruncă şi el o limbă sfredelitor de catifelată. Zice: ,,năstruşnicul ăla de Grigorescu vrea spital regional. Ăla costă vreo 200 de milioane de euro şi riscăm să apară licitaţii internaţionale şi nu mai păpăm vre-un şfanţ. Da un popor vesel este unul care contribuie la noi. Mă rog, la stat. Aşa că eu propun manele la semafoare. Manele de jale dimineaţa când vin şmecherii de la chef şi pleacă impozitaţii la muncă, că e dă trist, şi seara de alea de viaţă şi veselie când fraierii vin de la muncă şi şmecherii pleacă la consum, ca fraţii Tate”.
Bravo, zic. Te pun şef la cultură şi alte măscări, precum Operă, Filarmonică, Biblioteci şi alte prostii de trebuie subvenţionate ca să curgă mirodenia la presa de lingăi.
Şi cum îmi sugeam degetul, că-mi picase un pic de caviar cu muştar pe costumul Armani, că eu de mic am învăţat că totul se haleşte cu muştar, că î-mi spuse clar muica când zilnic ne oferea mămăligă cu muştar şi chiar aveam voie, de sărbători, să mirosim şi brânza, zice Chiricheş ,,Zeus m-am gândit”.
Hopa, panică. Cât am stat eu patru ani în anul sabatic ăsta a început să gândească? De supărare am rămas cu degetul în gură. Da a dres-o imediat şturlubaticul: ,,Nerecunoscătorii ăştia de braşoveni trebuie să înţeleagă valoarea lu matale, stăpâne. Să facem o hotărâre de Consiliu Local ca dimineaţa, la amiază şi seara toată lumea să stea în genunchi şi să se închine un minut la Primăria Scripcaru SA aşa cum fac protestanţii ăia deviaţi de la noi catolicii, rupţi de Alah, ăştia budiştii iehovişti de se închină la Mecca.”
Şi mai zice ipocritul mic şi simpatic, că ţin la el de l-aş plimba în lesă pe stradă, să iertăm trecutul. Să ne iubim aproapele ca pe noi înşine, aşa cum spunea Marx în lucrarea lui ,,Cărticica Roşie”. Grăieşte blagoslovitul: ,,să iertăm şi votanţii greşiţi, precum useriştii. Când se închină la matale, Zeule, să lase iarba pe trotuoare că avem noi cu cine să o valorificăm. Avem pile la gaborii deleari”.
Bă mare caracter mic şi Chiricheş ăsta. Ăsta ar fi în stare să dea gratis şi gaura de la covrigii pe care-i fabrică braşovenilor. Suflet milos şi portmoneu de parvenit. Dragostea mea politrucă. Dacă mă părăseşte Cristinuţa el e prima mea opţiune, că e suflet fluid.
Îl pun la religie, ateism şi alte opţiuni că nu se ştie ce mai urmează. Am decis.
Dar aşa brusc mă întristez. Mi-am amintit. Am uitat un seif plin de bani obţinuţi prin şantaj cinstit şi două sticle de Lagavulin în biroul meu. Banii dă-i în USR de bani, că-i recuperez în două zile. Da uiskeanu? Bă, drogatu de Coliban oare trage şi la măsea? Ce emoţii am.
Îi zic lu Codreanu să mă ducă acasă. Nu, nu cu maşina, să nu par arogant că încă nu am intrat la mine în Primăria mea. În spinare. Sufăr şi asta nu este de bine. Of, şi mi-e dor de o vrăjeală, de o ciordeală ca de mirosul de mămăligă de acasă. Dar am revenit. Vă mai povestesc săptămâna viitoare.
Jorhe de Buruienesco
