Bă, stăteam aşa liniştit gândindu-mă cum mă gândesc eu când nu dorm sau dau ţepe la gândirea de peste zi, că mie îmi plac ţepele, că e de bine, că revin la primăria mea şi la butoane. Bă şi mă enervez brusc, că sunt sensibil cu simţitorul de la card. Patru ani a ciordit ColiBan în locul meu cu echipa lui de incompetenţi cu tot. La Primăria mea. Patru ani de secetă şi sărăcie pentru mafia imobiliară, frăţiorii mei. Merg să iau un artefact chiar acum realizat acu câteva milenii, prin anii anii 1999 când mă pregăteam să ajung viceprimar și după aia primar pe viaţă. Căci sunt un om simpatic, de viață. Iubesc banii voștri și ipocrizia politrucă.
Artefactul, scrijelit pe un lingou, lingură sau cum se numeşte vrăjeala asta istorică de admiraţie în kile de aur mă emoţionează mereu. E creată precum Mioriţa, cu sânge de fecioare din balada lu Meşterul Manole, de Duru Duma, sau cum se numeşte creatorul meu limbist.
De aia l-am şi pus şef de evaluatori de la fraierii din justiţie. Bă, e bun. Habarnistul ăsta are aşa un aer intelligent că atunci când tace îi vrăjeşte pe mulţi Este circopitecul meu preferat cu diploma luată dintr-o pungă de pufuleţi cu surprize.
Revin că acum sunt trist şi mă uit la lingoul ăla de zece kile de aur doar de 24 de karate de vroiam să le fac furculiţe pentru slugi, să mănânce rahat cu aur şi lingăii mei, dar nu mă lasă sentimentul poetic.
Privesc ce talent de coardă sensibilă are şi Doru Duma ăsta. Moment poetic. Nu fur azi şi plâng, cum spunea Nichita Labiş, sau cum îl chema pe poetul acela din din American de Sud , din Republica Moldova aia de vor să o cucereasacă Taiwanul, Mihai E. Borges..
Mi-a bine dispus ziua. Am uitat de atârniciul de Coliban.
Bucile mele au mai multe pupături decât decoraţiile mareşalilor sovieticii sau nazişti la un loc preucum Lavrenti Beria, Leonid Brejnev sau Rommel. El mă pupa unde soarele nu vatamă, eu îl pup pe bască, şi il iubesc pe Doru Duma ca pe copilul pe care nu mi l-am dorit niciodată. Curge lacrima şi sentimentul pe cratiţă, că sunt emotiv şi singur, dar mă chinui să nu murdăresc cu emoţie aurul pe care m-am urcat să ajung la aragaz. Acum citesc şi bocesc:
,,Mogul, mogulaşul meu
Ce mi te-a dat interesul tău
Eu sunt mic, tu fă-mă mare
Eu sunt hapsân, tu fă-mă tare
Zeus, ZeuLaşul meu
Jur pe satanică al nostru
Că te pup cu drag pe buci
Să te înroşeşti pe loc atunci!
Că tu stăpâne ai o datorie
Să îmi dai contracte mie
Că te iubesc necondiţionat
Atât timp când am bani de luat”
Bă talent şi poezie şi vrăjelă versificată de manele culte că tot a început Festivalul Enescu, ăla din judeţul Botoşani care e capitala Aradului sau al Craiovei, că sunt judeţe vecine cu Cipru, ăia de nu ne-au bătut la fotbal.
Revin, dar sunt aşa de emoţionat că am uitat că ColiBan a furat patru ani de la primăria unde furam, pardon, munceam eu.
Vă pup, revin, că Kamala sau Putin, Macron sau Bidonul progresist ce sunt toți o glumă în raport cu mine. Am decis. Promit!
Dacă ,,iese” bani de cultură ca parandărăt cu Dan Ghiță, ca de la imobiliare merge treaba, bag în voi cultură de vă i-a dracu în următorii patru ani.
Că sunt credincios cardului bancar. Mî închin la orice Dmnezeu, Alah, Budha, RA, ,Yolltecuhtin, K. Marx.
Dacă se dezvoltă cardul.
Căci eu vreau măriri la plată că revin iute.
Jorhe de Buruienesco
