Mica Unire a avut loc la jumatatea secolului al XIX-lea si a însemnat unirea Moldovei cu Ţara Românească. Azi aniversăm 166 de ani de la acel memorabil fapt de curaj și inteligență. Unirea Principatelor este unul dintre evenimentele de referinţă din istoria României şi este legată de numele lui Alexandru Ioan Cuza.
Această unire a fost posibilă dupa numirea lui Cuza ca domnitor al ambelor principate. În Moldova a fost ales la 5 ianuarie şi în Ţara Românească la 24 ianuarie 1859.
Reamintim că Alexandru Ioan Cuza a fost pârcălab de Galaţi, în timpul lui Grigore Ghica. În urma Adunarilor ad-hoc din Moldova şi a falsificarii acestora de către principele Ghica ( ceva nou?), Cuza va renunţa la funcţie.
În timpul Razboiului Crimeii 1853 -1856, apropo vi se pare ( iar) ceva nou dacă vă uitaţi la ştiri în secolul XXI?- s-a creat un context european favorabil pentru evenimentul ce se pregateau în Principatele Române.
Datorită semnarii Tratatului de la Paris, românii au obţinut cu ajutorul britanicilor şi al francezilor o mai mare autonomie. Tot atunci era momentul câştigării independenţei faţă de Imperiul Ţarist, cel Habsburgic – devenit în ulterior Austro Ungar în 1866- şi faţă de imperiul Otoman.
Demersurile pentru înfăpturirea unirii incepuseră încă din anul 1848. În acel an, domnitorul Moldovei- Mihail Sturdza şi domnitorul Ţării Româneşti- Gheorghe Bibescu au creat o punte culturală şi economică între cele două principate. Iar rezultatul politicii lor interne a fost uniunea vamală dintre cele doua țări românești.
Unirea Principatelor este unul dintre evenimentele de referinţă în istoria Romaniei si este legat de numele lui Alexandru Ioan Cuza. Aceasta a fost posibilă după numirea lui Cuza ca domnitor al ambelor principate. În Moldova a fost ales la 5 ianuarie şi in Ţara Romănească la 24 ianuarie 1859.
Şi acum să ne imaginăm o poveste:
Apocrife: la o narghilea. Kogălniceanu şi Cuza
Revelionul dintre 1858 spre 1859. La naghilea boierul Mihail Kogălniceanu şi colonelul A.I Cuza. Ambii pro europeni. Conform vremurilor erau și subverisivi masoni. Reamintim: pe vremea aceea actuala U.E se numea Imperiul Austriac, Imperiul Otoman, Imperiul Fracez (al doilea), Imperiul Britanic, Prusia, Sardinia. Regatul celor două Sicilii, Regatul Spaniei, etc.
Cei doi stau liniştiţi în vila din Copou (Iaşi) şi grăiesc agale unul faţă de altul:
Kogălniceanu: Copile tu ştii eu sunt scund la înălţime dar mare la gândire.
Cuza: Aşa piticanie? De asta m-ai invitat la o narghilea chioară fără substanţă cu finalitate?
Kogălniceanu; Nu dragule că știu că ţie îţi plac femeile şi spriţul. Dar să discutăm. Evităm viciile subiective de sezon.
Cuza: Măi boier de pension. Educat la Cuienon din Iaşi, ţie-ţi plac Alexander von Humboldt, Leopold von Ranke și micile gravuri lubrice. Pornografie germanică dinainte de a se inventa oficial pornogrofia. Ceva de băut?
Kogălniceanu: Eu am o ideie.
Cuza: Să nu se plictisească singură. Unde-i şpriţul?
Kogălniceanu: Băi ofițerașule, au fost de curând la Poartă – în termenii actuali a se defini drept ambasadă, n.r. – principii Barbu Știrbey, Gheorghe Bibescu sau Dimitrie Ghica şi nu au avut succes. Ai o şansă,
Cuza: Principii fals revoluţionare. Am fost paşoptist. Sictir. Mi-a ghicit o vrăjitoare că până şi perfidul Imperiu Britanic va fi vândut peste aproape două sute de ani de un cuplu mixt de un aproximativ principe şi ceva colorat feminin pentru lupta în favoarea progreșiștilor. Rahatul se întinde pe planetă, iar noi suntem fost paşalâc. Şi, la dracu, ce însemnă, pe bune, progresist? Că aveam un coşmar cu chestia asta.
Kogălniceanu: Neimportant, se poate şi mai rău. Să devii colonie. De aia am propunere: să devenim independenţi. Noi Românii.
Cuza: Bă, eşti prost;?
Kogălniniceanu trăgând simultan din naghilea şi dintr-un vinişor ( precizare # la final): Nu. Este o şmecherie în termeni. Rândaşii ăştia imperiali posedă aroganţa şi nu logică. Au greşit în ecuaţia contractului. Nu ne spuneau că principatul Moldovei nu poate fi unit cu cel al Munteniei, ce vor să zică? Noi vorbim de unirea României. Chiar al României Mari, cu Ardeal cu tot în timp. Nu acum. Cu răbdare.
Cuza: Da, bla bla, interesant. Mai ai naraghilea şi un vinişor? Constat că austriecii sunt aşa de retardaţi că vor bogăţiile imperiului pierdut în anonimat timp de sute de ani. Ca şi ruşii. Imperiile pot crapă, dar obiceiurile lor nu. Întreb puiule de moșier ce eşti matali, deoarece revoluţia paşoptistă ai amănat-o pe motiv de ploaie şi acu faci brusc boierule România Mică şi ulterior România Mare? Cum?
Kogălniceanu: Da. Deoarece revoluţia bună se face de boieri. Sau de burghezi. Și de aceea am amînat pe motiv de ploaie cu o zi revoluția căci cucoanele nu aveau umbrele. Păi ori iubim femeile, ori ne purtăm ca mitocanii? Căci săracii fac revoluţii de prost gust. Hai să revoluţionăm împreună viitoarea Româmia.
Cuza: Mă bag. Dar dacă ne iese o Românie mediocră? Aşa, de doar două-trei sute de ani?
Kogălniceanu: Iulia Haşdeu mi s-a relevat în vis şi mi-a devoalat că după ce va apărea o casă regală germană decentă în România va veni mult peste un centanar, la conducere un fel de bujie ruginită săsească ce spurcă locul. Nu înţeleg ce înseamnă bujie ruginită de Trabant, dar vreau să luptăm pentru viitor. Restul este treaba urmașilor noștrii.
Cuza: De acord. Irelevant viitorul. Prezentul este al nostru, al patrioţilor României. Până se vor vinde unii pentru o maşină la second hand, o şpagă, o manea, important este ceea ce facem noi acum. Istoria să-i judece pe cei ce vin degeaba după noi. Apropo, ce dracu înseamnă mașină second-hand, manelele sau videochat? Mizeriile astea -mi tulbură visele. Kogălniceanule, hai noroc și să facem mica unire ca să dovedim că suntem oameni mari cu vicii modeste. Căci viitorul pute a ipocrizie.
Precizez pentru haştagişti . Dimitrie Cantemir (1673-1723) menţionează în „Descrierea Moldovei” că în secolul al XVIII-lea vinurile moldoveneşti erau foarte căutate de negustorii ruşi, polonezi, cazahi etc. Vinul era păstrat şi exportat în butoaie de stejar. Stejarul moldovenesc era apreciat de străini pentru calitatea sa, el nu făcea carii. În butoaie de stejar vinul se păstrează bine mult timp.
În butoaiele de stejar vinul își păstrează bine mult timp: aroma, decenţa şi istoria. Actualei clasă conducătoare, politicienilor, procurorilor, deontologilor, serviciilor ca organe de presiune asupra democrației le lipsesc aceste arome diafane ale normalității.
La mulți ani România!
Iulian Rinder
