Brașovul nu mai este orașul de la poalele Tâmpei. Este un imens drive-thru și o stație continuă de taxi în care pietonii și șoferii obișnuiți par niște intruși care încurcă traficul „băieților din aplicații”. Orașul de la munte a fost cucerit, stradă cu stradă, barieră cu barieră, de o alianță toxică: armata galben-verde-roșie a livratorilor și brigada de gherilă urbană a mașinilor cu ecuson în parbriz. Ghidați de GPS, de foamea unui client leneș sau de lenea altuia de a merge pe jos, acești cavaleri ai asfaltului au dezvoltat o super-putere comună: imunitatea totală la Codul Rutier.
Codul „băiatului de pe două roți” și al „regilor de pe aplicație”
Pentru ei, regulile sunt simple și scrise într-o limbă pe care doar algoritmii o înțeleg:
Intrarea în garaj și stația de autobuz? Nu sunt spații publice sau private, sunt „zone de holding”. Opresc mașina acolo, lasă avariile pornite (butonul magic de „parchez unde vrea mușchiul meu”) și dispar în bloc sau așteaptă clientul timp de 15 minute. Proprietarul garajului sau șoferul de RATB n-au decât să claxoneze până le sare siguranța. Ei au de livrat o supă caldă sau de preluat o „prințesă” care nu se poate urca din parcare, da?!
Barierele de la parcări și benzile de circulație? Locul perfect de lăsat mașina sau scuterul de-a curmezișul. Dacă blochezi o bandă întreagă pe Bulevardul Gării pentru că „își ia clientul geanta din portbagaj”, e o problemă de infrastructură a Brașovului, nu a șoferului care aleargă după rating de 5 stele și bacșiș.
Sensurile giratorii și trecerile de pietoni? Devenite, mai nou, stații oficiale de Uber, Bolt și alte taxiuri. Clientul a dat comanda fix pe zebră? Acolo îngheață mașina! Spatele e blocat, se fac cozi până în Noua, dar ce contează? Clienții sunt regi, iar regii nu merg pe trotuar până la un loc sigur de oprire.
Trotuarele? Pistă de viteză combinată cu parcare VIP! Pietonii – bătrâni, mame cu cărucioare, turiști gură-cască – sunt doar niște jaloane mișcătoare pe care livratorul pe bicicletă electrică le fentează la milimetru, în timp ce șoferul de ride-sharing urcă cu două roți pe bordură ca să nu cumva să pășească stimabilul client în noroi.
Definiția noului Brașov: Un oraș în care trotuarul e șosea, șoseaua e parcare, stațiile de autobuz sunt terminale private, iar parcările sunt „stații de tranzit” blocate ilegal.
Marea Enigmă: unde sunt „Șerifii” din Brașov?
În tot acest haos cotidian, se naște o întrebare legitimă, demnă de emisiunile de mistere de pe Discovery: Unde sunt autoritățile?
Poliția Locală Brașov: Probabil e ocupată să dea amenzi vreunei bătrânici care vinde trei legături de pătrunjel pe trotuar, sau să verifice dacă tichetele de parcare din Livada Poștei sunt puse fix pe parbriz, cu scrisul în sus. Când trece un scuter pe interzis sau când un Logan cu ecuson verde blochează banda de stânga în Centrul Civic, se declanșează instantaneu o orbire selectivă, tratabilă doar cu nepăsare.
Poliția Rutieră: Pare că a decretat „armistițiu” total cu firmele de livrări și ride-sharing. Să oprești unde ai chef pentru că „ai de lăsat un burger” sau „ai de lăsat un pasager” a devenit un drept constituțional nescris, ignorat cu grație de echipajele aflate în misiune (sau în drum spre patiserie).
Un apel la decență (că tot e gratis). Ar fi momentul ca Primăria și Poliția (sub toate formele ei) să pună piciorul în prag. Nu e vorba de ură împotriva celor care muncesc din greu – că și la livrări, și la volan pe ride-sharing e o pâine amară de mâncat, cu ore întregi de trafic în creier. Este vorba despre decență, bun-simț și respect față de comunitate. Dacă aceste companii multinaționale nu își pot educa angajații și colaboratorii să nu mai sufoce orașul, atunci poate amenzile drastice trimise direct la sediul central sau suspendarea licențelor de transport le vor trezi simțul civic.
Până atunci, Brașovul rămâne o mare parcare de avarii cu fundal sonor de claxoane, unde pietonul sare în tufișuri ca să facă loc unei pizza cu de toate, iar șoferii obișnuiți își plâng de milă blocați în spatele unui număr de DB, PH, BZ, TL, GL, VS, VL etc care stă pe avarii „doar douo minute, șăfu, coboară clientu’!”.
I.R.
