După nesfârșitul pomelnic de sfinți și moaște, când bătutul de cruci și frecatul portmoneului de osemintele unor martiri pare sport național, după stresanta perioadă a sărbătorilor de iarnă în care cea mai mare fericire este că poți folosi cardul doar pentru a spune că ai și tu ceva în portomoneu în afară de buletin, vine o altă perioadă grea în viața oricărui bărbat.
Respectiv proba de a supraviețui „Triunghiului Morții”: Valentine’s Day – 1 Martie – 8 Martie. Denumirea îmi aparține și a fost preluată și de colegi din presa centrală. Din această perioadă marcată prin mercantilism feminin și agresivitatea producătorilor de muțunachi, metale prețioase, gentuțe, toculețe și alte produse extrem de utile propășirii unei relații de iubire, candoare și bună înțelegere într-un cuplu, și în general a dezvoltării spirituale a umanității, tot ce se mai înțelege din temelia unei relații este faptul că, precum sclavii de pe galerele antice, bărbații au trecut cu brio proba unui nou jug.
Bineînțeles, deși mulți o spun pe la colțuri, perioada amintită este una din puținele în care bărbații ar prefera chiar să facă ore suplimentare la serviciu în mod benevol decât să cutreiere, precum primele triburi de nomazi, cu căruțul după ei, prin tot felul de malluri. Ceea ce ne miră, de exemplu, este faptul că, cei mai mulți dintre noi habar nu avem cine este numitul Sfânt Valentin din cauza căruia se demonstrează încă o dată că bărbații nu doar că nu sunt egali în drepturi cu femeile, ci sunt doar egali între ei ca obligații.
De aceea, după ce am discutat acest subiect în grupuri de lucru organizate ad-hoc pe diverse terase cu colegii de suferință, am ajuns la concluzia că probabil numitul Valentin a avut o nevastă boccie, rea de gură și care în ziua de leafă îl păzea ca nu cumva să o apuce pe căi greșite în drumul spre casă, motiv pentru care ceilalți bărbați l-au considerat un sfânt.
Totodată, am ajuns la concluzia că în spatele acestei sărbători se află și o mafie a florilor, cu tentacule internaționale, coordonată de un grup de feministe.
Pentru că în această perioadă prețurile florilor ajung la niște cote care pot pune în pericol economia mondială, iar dacă această sărbătoare a sexului frumos ar mai dura câteva săptămâni, și băncile ar intra în lipsă de lichidități datorită numeroaselor credite ce trebuie date soților și îndrăgostiților care vor să-și manifeste afecțiunea.
Bineînțeles, aceste costuri trebuie suportate oricum, nu contează dacă vindeți ceva din casă, puneți gaj casa sau mașina sau luați bani de la cămătari. Până la urma urmei vă puteți lipsi de mobilă, de dormit se poate dormi și sub cerul liber, mersul pe jos este sănătos, iar cămătarii vă pot rupe câteva oase, dar nu vă fac viața întreagă un calvar.
De altfel, ca o curiozitate personală, mă întrebam ce fel de cadouri deosebite îi făcea Isus Mariei Magdalena în această perioadă.
Îi cumpăra, de exemplu, de Sfântul Valentin inimioare de pluș și preschimba stevia în flori de ,,nu mă uita”, cumpăra din templu mărțișoare cu rabini și cu coșari, îi făcea de 8 martie rezervare la predici în primul rând, iar seara își trimitea apostolii să o ducă cu căruța până acasă? Nu știm. Mare păcat însă că istoria nu precizează aceste lucruri, că poate s-ar mai deștepta și bărbații.
P.S.: Am reluat acest articol scris în urmă cu ceva ani pentru că observ că este ,,peren” – ce-mi plac, încă glumele mele, ca să citez dintr-un mitocan.
I. Rinder
