În urmă cu câteva zile politologul Radu Ungureanu răspundea unor întrebări privind absenteismul la vot, ,,pericolul(!!!)” AUR, folosirea deja agasantă a ,,fake-news” pentru a ne (auto)explica orice eşec sau tot ceea ce nu ne convine, importanţa pieţei ,,zvonurilor”, etc. Iată ce spune sursa citată:
,,Să punem problema aşa: mai întâi avem de raspuns unei întrebări privind absenteismul record. Asta se poate explica într-un singur fel: incapacitatea partidelor de a oferi teme pentru care merită să ieşi din casa… Singurii care s-au ,,scos” într-un fel sunt cele cu electorat foarte loial – de unde scorurile bune ale UDMR şi PSD. Dar totul are loc într-o criză care nu se mai termină…
Ce le ofera USR? Discuţii despre parlamentul de 300? Cu ce raspunde asta preocuparilor actuale ale oamenilor? Iar PNL-ul lamentari despre ,,vai-vai, PSD…”. Băi stimaţi, sunteţi la guvernare de mai bine de un an! Ce avem de explicat? ,,Explozia” unei formaţiuni necunoscute, care acum 10 -11 săptămâni abia aduna 70.000 voturi…
Întrebările tuturor sunt ,,Cum de ăştia au reusit, iar alţii nu? Cum de au scos ăştia oamenii din casă?” Eu aş porni de la angoasa în societate, generată de criză şamd, plus incoerenţa guvernanţilor. Cum se explică mai nou orice rezultat politic neaşteptat?
Prin mecanisme de tipul ,,fake-news”: sună înfricoşător, dar este şi comod – se bazeaza pe niste premise, precum ideea că există un ,,duşman” organizat, raţional, cu agendă strategică bine definită şi aplicabilă.
Totul trebuie sa se potriveasca cu aceasta poveste (termenul ar fi ,,narrative”).
Drept care nu doar percepţia este deformată ci şi capacitatea de a oferi contra-răspunsuri: – te lupti cu ,,duşmanul“, nu?
Iar dacă este, să spunem, anti-vaccinist atunci trebuie sa fie pro-Putin, sau aşa ceva, ca totul sa aibă sens (uitând în mod comod originile ,,unioniste” ale AUR care nu corepundetc.)
Să nu uitam însă de mecanisme mult mai vechi, cum ar fi ,,zvonurile” (prima carte cu adevarat buna de sociologie pe care am citit-o a fost Jean-Noel Kapferer, “Zvonurile”.)
Societatea produce incontinuu discutii samd, iar zvonurile apar, de fapt, în momentul în care există un deficit de informatie care trebuie completat. Iar completarea se face printr-un efort de raţionalizare – lumea trebuie sa aiba sens, nu?
Cele mai aberante explicaţii pot fi prinse laolaltă, într-un efort comparabil, de fapt, cu mecanismul pretins mult mai subtil al ,,fake-news”-urilor de mai sus…
Pe fundalul ăsta, să mai adaugam niste lucruri:
- Costurile birocratizarii partidelor, ceea ce duce la rigiditate si lipsa de imaginatie (nu poţi face campanie obisnuită… OK, şi?)
- Gafe şi incoerenţe: scandalul de pe Recorder despre ce inseamna de fapt politizarea facuta de PNL (nu de PSD? Oh, cum e posibil aşa ceva?) Prostia aia cu pieţele ş.aam.d.
- Criza de leaderhip– de exemplu, insistenţa preşedintelui de a interveni excesiv de mult în campanie şi din ce în ce mai neconvingator (,,PSD e de vină…”); să mai amintesc de ,charisma”, ..talentul politic” şi ,,puterea de convingere” ale… dlui Barna?
- Probleme situaţionale/ tactice: postura imposibilă de a refuza votarea pe legea definitorie a USR pe motiv că daca exista prezenţă în parlament se mută data alegerilor. Am spus deja că nu cred ca AUR ar fi vreun pericol pentru democratie, precum si de ce ( vedeţi articolul anterior).
Din motive ca cel de mai sus, mi-am exprimat teama că partidele nu vor înţelege mare lucru din dinamica socială.
Mai am însă o temere, sa spunem epistemica: pe timpul vietii mele Ştiinta Politica a devenit din ce in ce mai normativă, îndepărtându-se de social – convingerile noastre ne modifica percepţiile şi puterea de a explica lucruri… Iar de aici ar decurge (prin expertiza pe care sa presupune ca am oferi-o, ca grup….) şi o incapacitate de a oferi raspunsuri politice credibile si eficiente”.
Iulian Rinder
