Cărți

Întoarcerea lui Georgel (III)

 

Motto: ,,George Scripcaru este atât de omenos încât i-ar oferi oricărei persoane ce se îneacă o carafă de apă” ( Iulian Rinder)

 

Grea e suferința primarului flămând.

Flămân de muncă, evident!

Mi-e foame de muncă. Căci eu știu de mic, de pe vremea comunismului: foamea se combate prin muncă, iar munca este brățară de aur. Și câte brățare de aur, plase de bani, sume ipocrit trecute în acte n-am dat eu. Bine, prin intermediari cu golden card.

La familie, la amante, la apropiați politruci, lingăi, golani imobiliari ce știau tabla împărțiri, deh, căci atunci când eram primar.

Dar am tristeți suferinde legate de sensibilitatea mea. Chiar  și acum că revin la butoane după ce patru ani ColiBan mi-a tras suzeta de la mirodenia publică  sunt ofticat că deși vreau să dau zăbrele de aur la toți slugoii care merită trebuie să joc rolul fraierului onest. Sau al politicianului cinstit. Fix același rahat.

Dar transpir noaptea de emoție gându-mă la familie, amante, slugoi, cei ce de patru ani au stat fără subvenții indirect publice, cei ce au avut încredere în eternitatea mea primarială – nu primordială, căci  primarul este primarial, concept suprem – și au ajuns, în acele momente de restriște,  să-și sacrificie chiar economiile nemuncite și primite din banul public în loc să agonisească mai mult stând în excursii și concedii, prin mine, evident, oferite indirect de taxele fraierului votant.

Dar vezi, fraieriștenul a dat vina pe pandemie și nu m-a votat pe mine în 2020. Și așa a apărut dispărutul de Coliban. Păi eu dacă eram primar atunci, în pandemie, ceream și taxă pe respirație. Băi votantule, mai respiri, acum, cu pericol viral de pandemie? Păi plătește. Mare lipsă de imaginație penttru taxe de la prostoveții care au stat la butoane cât am lipsit eu.

Da vin cu proiecte mari.

Pe cuvântul meu de traseist politic, dacă nu pun giratorii și în interiorul grădinițelor să se bucure viitorul popor votant, telegondola mult promisă din 2004 de mine o așez în peșterile urșilor vii, ca să aibă ce vedea turistul fiscal că tot el trage la blană puturoasă în loc să halească direct labă de urs în Poiana Brașov și, mai ales, panseluțe în fiecare apartament ca să simtă dobitocul  de soț zilnic ca e 8 martie și să marce banul la primăria mea generoasă ce are super oferte, că altfel îl dă afară femeia în acord cu Primăria din casă.  Feminism sau ce?

Că cică e femismul la putere acum, Dar dacă e așa și eu subscriu căci și eu im-i iubesc și soția de care am divorțat aparent pe motiv de DNA și amanta principală dar și pe restul fetelor. Sunt feminist convins.

Dar tezele feministe ne denaturează de la temele principale: banul și politica.

Bă, aici, când spun eu,  nu vorbim de politicianism ci de proiecte complexe.

Să exemplificăm.

Realitate și bani de la naivi. Sau nativi. Brașoveni, Că eu nu sunt de aici și nu-mi pasă. Dar de bani da. Deci banul jos că în următorii patru ani căci eu sunt supremul acum. Pardon. Dezvoltatorul.

Dormi liniștit, eu Sricpcaru, lucreaz pentru tine, votantule.

Altfel să nu î-mi spuneți mie,, omul care a furat și a făcut”, ci, pe viitor, ,,omul care doar vă face”.

Hai să vă traduc educativ, că tot sunt educat în România educată a lui Iohannis pe care l-am sprijinit ca să-și taie săsălul singur craca de sub interes. Dă-l încolo de mortăciune. Am un meșaj (e credeți că nu știu romgleză?)

Fuck You terminaților. Am revenit. Verificați portmoneele și cardul.

I’m back in business.

Vedeți și:

https://kronstadtpress.ro/2024/09/02/intoarcerea-lui-georgel-ii/

sau

https://kronstadtpress.ro/2024/08/24/intoarcerea-lui-georgel-i/

Jorhe de Buruienesco

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *