Marele teatru de marionete de la Brașov își pierde spectatorii, iar actorii secundari au început deja să fugă mâncând pământul din culise. De la birourile PNL-ului local și până la filiala PSD transformată convenabil în simplă remorcă de tractat ambiții, mirajul „ipocritului salvator” George Scripcaru se destramă zgomotos.
Zâmbetele de fațadă din fotografiile oficiale nu mai pot ascunde un adevăr pe care consilierul Marius Balaci . chiar dacă din postura de critic opozant al celor menționați – l-a pus pe masă fără ocolișuri: ,,hemoragia din partide e totală, iar barca se scufundă sub greutatea propriilor combinații”.
Se pare că celebra poveste din 2024, când multora li se vindea gogoașa spășită că Scripcaru „s-a schimbat” și a devenit un alt om, nu mai are căutare. Astăzi, cartiere întregi precum Noua sau Tractorul Nou lasă PNL-ul cu buza umflată, membrii realizând că și-au luat țeapa vieții și că la masa deciziilor au prins loc doar iluziile. Am aflat că același lucru se întâmplă în cartierul Răcădău.
La PSD, scenariul e de-a dreptul grotesc: organizația de femei a dezertat în masă, iar membrii cu un minim de bun-simț au înțeles în sfârșit rolul echipei Pătrașcu – Crivi – Henegar, acela de simpli figuranți în piesa lui Scripcaru. Când singurul criteriu de promovare prin Consiliile de Administrație ale companiilor municipale rămâne servilismul orb și pupatul dosului potrivit, până și cei mai loiali oportuniști obosesc să mai facă figurație.
Dar adevărata mizerie a acestui spectacol nu e doar fuga din partide, ci strategia electorală ieftină și jignitoare pe care George Scripcaru o rulează la infinit. O campanie continuă, de doi bani, construită de Zeus de Buruienești pe un calcul cinic și arogant: presupunerea că electoratul brașovean are memoria scurtă, reflexe slabe și o inteligență ușor de fentat cu câteva panglici tăiate și poze de conjunctură. Această abordare trădează ce crede cu adevărat administrația despre cetățeni — că pot fi tratați ca un electorat de mâna a doua, manipulat la nesfârșit cu aceleași scheme obosite demne de anii ’90.
Socoteala din birou nu se mai potrivește însă cu cea din stradă. Brașovenii au înțeles farsa acestei campanii permanente și disprețul mascat sub zâmbete de conjunctură. Când propria ta ogradă se golește din Noua până în Tractorul Nou, iar PSD-ul municipal rămâne doar o anexă trasă pe linie moartă pentru satisfacerea unui singur ego, concluzia e una singură: circul s-a închis, pilonii de carton s-au prăbușit, iar electoratul a părăsit definitiv sala.
Fotografie preluată de la publicația Transilvania 365
I. Rinder
