Se pare că Libiu Mateescu, fost fecior de casă a lui Vasile Bran și o periodă vag prieten cu Scripcaru, ulterior iubitor de banii lui Căncescu, acum detractor al primului citat și al ultimului, fost politician de ocazie și jurnalist de circumstanță, a descoperit recent o nouă vocație: aceea de a scrie pamflete lungi, greoaie și pline de resentimente la adresa mea. Când să mai scriu un text despre ciordelile imobiliare ale lui Scripcaru, mă denatură din discurs unul din noii ,,limbrici intelectuali” cum ar spune Ludo, în cartea sa ,,Starea de Asediu”, recte Libiu Mateescu. Stimabile eșuat în ambele…

O pseudo-ființă tristă, vomată-n lume din  nefericita împreunare a eșecului educațional îmbinat cu aroganța șuțului nativ a ajuns să aibă opinii. Nu singur ci în cuplul gay cu uriașa panaramă a ratării, Limbiu. Primul pare a se manifesta ca și un ciorditor cu diploma achiziționată de la private(le) idei ale altora. Nevidencat de delirul propriei nimicnicii furunculul obraznic baletează   tupeist, ca un gândac negrea de birt, rudă cu gândacul negru de bucătărie, peste opiniile altora, mîncând nehalit un trei în unu: pîinea de la șpagă acoperită grosier de rahatul reciproc, asezonat cu saliva rămasă din limbile duioase date în fundul…

Mii de ani am zăcut în minciună. Cronicile bizantine spun că prima expresie vlahă notată de un cronicar a fost „Torna torna fratre“ prezentă în cronica lui Teofilactos Simocattes, dar și în cea a lui Teofannes Confessor în secolele V-VI d.Hr. Sau că prima mărturie apărută în limba română este Scrisoarea lui Neacșu din Câmpulung (1521), un fel de notă de turnătorie redevenită celebră odată cu regimul comunist ale cărui obiceiuri de minciună și trădare ne bântuie și acum cu fală. FALS. După retragerea Aureliană din 271 din Dacia – motiv pentru care triburile barbare maghiare ce au venit cam…